Un experiment aduce o nouă perspective asupra originilor conștiinței
Unul dintre marile enigme ale științei contemporane – sursa și natura conștiinței – a fost de curând investigat prin intermediul unui experiment științific de amploare, care a fost planificat și realizat pe parcursul a șapte ani. Publicat în renumita revistă Nature, studiul constituie un punct de cotitură în eforturile cercetătorilor de a descoperi de unde provine conștiința și cum se manifestează aceasta la nivelul creierului uman.
Experimentul a fost structurat pentru a evalua două dintre cele mai proeminente și concurente teorii referitoare la conștiință: Teoria Informației Integrate (IIT) și Teoria Workspace-ului Neuronal Global (GNWT). Ambele încearcă să explice cum apar experiențele conștiente și ce regiuni cerebrale sunt implicate în acest proces complex.
Ce sugerează cele două teorii?
– Teoria Informației Integrate (IIT), dezvoltată de Giulio Tononi, susține că conștiința se manifestă atunci când un sistem dispune de o structură internă foarte bine integrată – adică informația procesată de creier este profund interconectată între diverse regiuni cerebrale. Din perspectiva acestei teorii, gradul de conștiință este determinat de nivelul de interconectare și complexitate al informației distribuite.
– Teoria Workspace-ului Neuronal Global (GNWT), avansată de Stanislas Dehaene și echipa sa, se bazează pe conceptul de sistem de tip „broadcast” în creier. Teoria afirmă că informațiile devin conștiente în momentul în care sunt „transmise” sau distribuite de o rețea vastă de regiuni neuronale – în special din zona frontală – către alte părți ale cortexului.
Experimentul: 256 de participanți și tehnologie de vârf
Pentru prima dată, aceste două teorii au fost verificate în mod direct, în cadrul unei colaborări neobișnuite între echipe de cercetători care susțineau fiecare model. Experimentul a început în 2019 și a inclus un număr remarcabil de 256 de voluntari, un record în studiile de conștiință. Participanții au fost supuși unor teste vizuale complexe în timp ce activitatea lor cerebrală era monitorizată printr-o combinație de imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI), electroencefalografie (EEG) și magnetoencefalografie (MEG), oferind o imagine detaliată a răspunsurilor cerebrale.
Cercetarea conștiinței: ce au relevat datele?
Analiza datelor obținute a generat rezultate care, paradoxal, nu confirmă în mod explicit niciuna dintre cele două teorii existente. În ciuda dovezilor ce sugerează o funcționalitate între regiunile vizuale din partea din spate a creierului (occipitale) și cele frontale, nu s-a putut demonstra în mod decisiv că integrarea informației în regiunea posterioară a creierului susține conștiința – concluzie esențială în cadrul IIT. De asemenea, nu a existat o confirmare concludentă a faptului că doar rețeaua frontală, așa cum sugerează GNWT, este crucială pentru experiențele conștiente.
Una dintre constatările fascinante ale studiului este că procesele perceptive și senzoriale, adesea considerate „secundare” în raport cu procesele cognitive superioare, se pare că joacă un rol mult mai semnificativ în conștiință decât s-a crezut anterior. Această concluzie contestă concepția tradițională că cortexul prefrontal, deseori văzut ca „centru decizional” al creierului, este și locația principală a conștiinței.
Consecințe clinice: noi perspective pentru pacienții în stare vegetativă
Aceste avansuri teoretice au implicații reale în domenii precum medicina de urgență și neurologia clinică. În special, o mai bună înțelegere a manifestărilor cerebrale asociate conștiinței ar putea îmbunătăți diagnosticarea în cazuri dificile, cum ar fi starea vegetativă.
