La o jumătate de secol de la lansare, sonda sovietică Kosmos 482 — un modul creat pentru a rezista condițiilor extreme de pe planeta Venus — revine în centrul atenției comunității științifice și al publicului. Motivele? O reintrare necontrolată iminentă în atmosfera Terrei, care reînvie discuțiile despre riscurile și provocările asociate cu deșeurile spațiale.
Kosmos 482: Ambiția sovietică care a eșuat
Pe 31 martie 1972, Uniunea Sovietică a lansat ceea ce se dorea a fi o misiune ambițioasă către Venus. Nava spațială, dotată cu un modul de asolizare robust, capabil să suporte presiunea și temperaturile extreme de pe această planetă, urma să continue seria de sonde Venera, care au studiat planeta vecină în timpul Războiului Rece. Din păcate, din cauza unei erori de cronometrare, treapta superioară Blok L a rachetei purtătoare s-a oprit prematur, iar Kosmos 482 a rămas captive într-o orbită joasă în jurul Pământului.
Conform practicilor sovietice din acea perioadă, misiunile care nu reușeau să-și atingă obiectivele erau redenumite în mod neutru, pentru a ascunde adevărata destinație și natura lor. Astfel, sonda a fost înregistrată sub denumirea Kosmos 482.
Un rest spațial tenace
La scurt timp după lansare, Kosmos 482 s-a împărțit în patru fragmente. Două dintre acestea au reintrat rapid în atmosferă și s-au prăbușit în apropierea orașului Ashburton din Noua Zeelandă. Totuși, restul modulului, cântărind aproximativ 495 de kilograme, a rămas pe orbită timp de peste 50 de ani.
Acum, acest modul greu, cu o protecție termică solidă, este pe cale să reintre în atmosfera Pământului. Datorită construcției sale robuste — concepute pentru a face față unei atmosfere de 90 de ori mai densă decât cea terestră și temperaturilor ce depășesc 450 de grade Celsius pe Venus — există o șansă considerabilă ca unele componente să supraviețuiască trecerii prin atmosfera noastră și să atingă solul.
Incerta reintrare
Reintrările necontrolate ale obiectelor din spațiu nu sunt o noutate, dar ele vin întotdeauna cu incertitudini semnificative. Conform expertului olandez în astrodinamică Marco Langbroek, activitatea solară intensificată din acest interval încălzește și dilată atmosfera Pământului, ceea ce generează o frecare crescută pentru obiectele aflate pe orbita joasă. Acest efect accelerează procesul de „cădere” spre Pământ, dar face dificile estimările precise.
Estimările actuale sugerează că modulul Kosmos 482 ar putea reintra în atmosferă între mijlocul anului 2024 și 2027, cu o probabilitate maximă în perioada 2025–2026. Totuși, stabilirea momentului exact — și, mai ales, locul unde ar putea cădea — este practic imposibilă până aproape de reintrarea efectivă.
Riscuri pentru populație: reduse, dar concrete
Langbroek subliniază că riscul unei coliziuni cu zone populate este scăzut, similar cu cel al unui impact meteoritic. Majoritatea resturilor provenite din astfel de reintrări se prăbușesc în oceane sau în zone nelocuite ale globului.
Cu toate acestea, posibilitatea ca fragmente ale modulului să ajungă intacte la sol nu trebuie ignorată. Dacă acest lucru s-ar întâmpla, rămășițele ar putea fi extrem de valoroase pentru cercetători, oferind informații rare despre comportamentul materialelor spațiale după decenii în condiții dure ale spațiului cosmic.
O problemă mai amplă: sateliții „defecți” și poluarea orbitală
Kosmos 482 este doar unul dintre cei aproximativ 3.000 de sateliți defecți care orbitează actualmente Pământul,
