O descoperire nouă și surprinzătoare: Piatra Altarului de la Stonehenge are origine scoțiană, nu galică
Un studiu recent de cercetare științifică a scos la iveală o informație remarcabilă despre faimosul monument megalitic englez Stonehenge. O echipă de cercetători de la Universitatea Curtin din Australia a efectuat analize asupra compoziției chimice a unei dintre cele mai relevante pietre ale complexului – Piatra Altarului – și a ajuns la concluzia că aceasta nu provine din sud-estul Țării Galilor, așa cum se credea anterior, ci din nord-estul Scoției, din special din zona geologică Orcadian.
Această descoperire modifică radical percepția asupra originii și construcției Stonehenge, sugerând existența unor rețele de comerț și transport extraordinare pentru perioada neolitică.
Ce reprezintă Piatra Altarului?
Piatra Altarului constituie una dintre cele mai mari pietre non-sarsen din cadrul Stonehenge. Aceasta cântărește aproximativ 6 tone și are o lungime de circa 5 metri și o lățime de 1 metru. Este formată dintr-un tip de gresie cunoscută sub denumirea de Old Red Sandstone, având o nuanță roșie-verzuie.
Până în prezent, geologii considerau că piatra a fost transportată de la aproape 225 km distanță, din regiunea Brecon Beacons (Țara Galilor). Această evaluare s-a bazat pe asemănările vizuale și macroscopice dintre compoziția rocii din Piatra Altarului și formatiunile din acea zonă.
O “amprentă chimică” care redefinește istoria
Noua cercetare, publicată în reputata revistă Nature, a utilizat tehnici moderne de analiză geocronologică și chimică pentru a determina compoziția mineralelor din interiorul pietrei. Echipa a constatat că mineralele au vârste cuprinse între 1.000 și 2.000 de milioane de ani, cu unele componente având aproximativ 450 milioane de ani.
Această vârstă geologică, împreună cu semnătura chimică a elementelor, corespunde formațiunilor geologice din bazinul Orcadian din Scoția, în contrast cu cele din Țara Galilor. Rezultatele indică faptul că Piatra Altarului a fost transportată dintr-o zonă situată la peste 750 de kilometri de locul actual al Stonehenge.
Transportul unei pietre de 6 tone în perioada neolitică
Această realizare ridică o întrebare fascinantă: cum a fost adusă o piatră masivă de peste 6 tone pe o distanță atât de mare, fără tehnologie modernă de transport?
Cercetătorii sugerează posibilitatea transportului maritim, prin care piatra ar fi fost mutată de-a lungul coastei britanice. Este plauzibil că populațiile neolitice au folosit plute rezistente sau bărci făcute din trunchiuri legate sau scobite. Convoiul ar fi navigat de-a lungul coastei estice a Scoției către sudul Angliei, iar după aceea, piatra a fost tractată pe platforme din lemn până la destinația finală în Wiltshire.
Ce implică această descoperire?
Descoperirea are urmări profunde pentru înțelegerea societății neolitice din urmă cu aproximativ 4.600 de ani (c. 2600 î.Hr.). Transportul unui astfel de bloc implică:
– Coordonare socială semnificativă – indicând că societățile din acea vreme nu erau triburi izolate, ci comunități organizate capabile de colaborare interregională.
– Rețele extinse de schimb sau comerț – sugerează existența unor rute de comunicare și mobilitate socială între comunități aflate la sute de kilometri distanță.
– Capacități tehnice avansate – dezvoltarea și utilizarea unor metode eficiente de transport terestru și maritim.
Ce mai știm despre pietrele de la Stonehenge?
Complexul Stonehenge include două tipuri principale de pietre:
– Pietrele „sarsen”
