Cum stabilim care este cea mai veche națiune de pe glob? Răspunsul nu este deloc atât de clar cum ne-am dori.
Suntem conștienți că planeta noastră există de aproximativ 4,54 miliarde de ani. Totuși, determinarea vârstei unei națiuni este o misiune mult mai complexă. De-a lungul istoriei umane, limitele teritoriale s-au desenat și modificat de nenumărate ori, iar conducerea și regimurile politice au suferit schimbări radicale. Prin urmare, o națiune cu o moștenire culturală veche de mii de ani poate fi, din punct de vedere legal, calificată ca fiind tânără — așa cum se întâmplă cu Federația Rusă, care a fost oficial constituită abia în 1991, după destrămarea Uniunii Sovietice.
Pentru a răspunde întrebării „care este cea mai veche națiune din lume?”, cercetătorii se bazează pe câteva principii fundamentale. În linii mari, vârsta unui stat este legată de existența unei populații organizate într-o structură guvernamentală stabilă și a unei continuități geografice care să corespundă, măcar parțial, teritoriului actual. Însă, acceptând aceste principii, selecția nu devine imediat evidentă. Iată câteva dintre țările care fac cerere pentru acest titlu:
San Marino: Cea mai veche republică existentă
Unul dintre cele mai semnificative exemple de longevitate statală este San Marino. Această mică republică din peninsula Italică deține recordul Guinness pentru a fi cea mai veche republică încă în vigoare. Cu o dimensiune de doar 62,2 kilometri pătrați, San Marino a fost întemeiat — cel puțin conform tradiției — la 3 septembrie 301 e.n. de către Sfântul Marin, un pietrar creștin care a fugit de persecuțiile împăratului roman Dioclețian.
Deși data exactă a fondării este discutată de istorici, există dovezi solide că San Marino a fost un stat autoconducător încă din secolul al XIII-lea. În plus, și-a păstrat independența chiar și în fața valurilor mari de schimbări istorice. Napoleon Bonaparte a respectat suveranitatea sa în timpul campaniei italiene, iar în timpul unificării Italiei, în secolul al XIX-lea, San Marino a semnat acorduri oficiale care i-au asigurat autonomia. În prezent, centrul istoric al orașului San Marino și Muntele Titano sunt incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO, ca simboluri ale rezilienței și tradiției democratice.
Egiptul: Primul mare stat al Antichității
Dacă ne raportăm la vechimea în funcție de apariția primelor forme complexe de organizare statală, Egiptul are un argument foarte solid. Se estimează că în jurul anului 3150 î.e.n., regele Narmer (adesea asociat cu Menes în unele surse) a unificat Egiptul de Sus și Egiptul de Jos, formând primul regat egiptean.
Unul dintre cele mai relevante artefacte care sprijină această teorie este Paleta lui Narmer, o piatră decorată cu imagini care simbolizează puterea și unitatea lui Narmer asupra regiunilor nordică și sudică ale Egiptului. Deși unificarea nu a fost, probabil, un eveniment singular sau imediat, ci un proces gradual, istoricii consideră această etapă ca fiind nașterea statului egiptean, caracterizat prin guvernare centralizată, economie avansată și alfabetizare.
Chiar dacă Egiptul modern nu este identic cu cel antic din punct de vedere politic sau cultural, există o continuitate remarcabilă a tradițiilor și a identității naționale care conferă Egiptului un statut puternic de „cea mai veche țară” din lume.
Alți candidați notabili
Pe lângă San Marino și Egipt, există și alte națiuni care își revendică o istorie milenară:
– China: Continuitatea civilizației chineze este adesea considerată neîntreruptă încă din perioada dinastiei Shang (c. 1600–1046 î.e.n.), deși Republica Populară Chineză, ca
