Un ciclu solar de o sută de ani ar putea duce la o epocă de intensificare a activității solare
Un nou raport științific publicat recent în revista Space Weather scoate în evidență un fenomen rar și greu de descifrat: Ciclul Gleissberg Centenar (CGC), un ciclu solar presupus a fi de lungă durată (între 80 și 100 de ani), care ar fi în prezent într-o fază de creștere. Dacă aceste rezultate se confirmă, următoarele câteva decenii ar putea aduce o perioadă de activitate solară crescută, cu implicații notabile atât pentru tehnologiile legate de spațiu, cât și pentru viața pe Pământ.
O examinare a ciclicității solare
Soarele manifestă o activitate fluctuantă, cuantificabilă prin cicluri regulate. Cel mai bine cunoscut este ciclu solar de aproximativ 11 ani, denumit și „ciclul petelor solare”, în timpul căruia numărul petelor solare variază. Acest ciclu are un impact asupra emisiilor de radiații și izbucnirilor solare, afectând direct atmosfera superioară a Pământului, telecomunicațiile, navigația GPS și sateliții.
În plus față de acest ciclu, cercetătorii investighează și alte modele ciclice ale activității solare, cum ar fi ciclul Hale (de 22 de ani), asociat cu inversarea polarității magnetice a Soarelui. De asemenea, istoria înregistrează fluctuații dramatice ale activității solare, cum ar fi Minimul Maunder (1645–1715), o perioadă în care activitatea solară a fost extrem de scăzută, corelându-se cu o răcire severă a climei în emisfera nordică.
Ce reprezintă Ciclul Gleissberg Centenar?
CGC, denumit astfel după astronomul Wolfgang Gleissberg, este un model pe termen lung al activității solare, care apare aproximativ o dată la 80-100 de ani. Deși nu este pe deplin înțeles, se consideră că reflectă modificări subtile în câmpul magnetic solar, influențând în mod indirect ciclurile de 11 și 22 de ani. Cercetările sugerează că aceste oscilații ar putea avea un impact considerabil asupra modelării climei terestre și a distribuției energiei în sistemul solar.
Noua cercetare: dovada unui nou început
Cercetătorul Kalvyn Adams, student la Universitatea din Colorado Boulder, afirmă că datele recente indică o intensificare a activității solare, interpretată ca un semnal că CGC a intrat într-o fază ascendentă. Descoperirea se bazează pe analiza fluxului de protoni din centura de radiații Van Allen – o regiune esențială în protejarea Pământului de particulele energetice provenite de la Soare.
Aceste particule scad ca intensitate în timpul maximelor solare (datorită influenței crescute a câmpului magnetic solar), iar datele recente, preponderent extrase din zona Anomaliei Atlanticului de Sud (unde sateliții NOAA pot observa centura Van Allen mai direct), arată o diminuare semnificativă. Acest lucru ar putea să sugereze că activitatea solară crește la un nivel care depășește previziunile normale ale ciclului solar standard.
Maximul solar 25 – mai activ decât estimările
Actualul ciclu solar, cunoscut sub numele de ciclul 25, a surprins comunitatea științifică prin intensitatea sa neașteptată. Furtuna geomagnetică din mai 2024 a generat aurore polare vizibile chiar și la latitudini neobișnuit de joase – unele dintre cele mai impresionante manifestări vizuale înregistrate în ultimii 500 de ani. Se anticipa că acest ciclu va fi blând, asemănător precedentului (SC24), dar realitatea pare să contrazică această ipoteză.
Conform lui Adams, această modificare ar putea fi rezultatul intrării într-o nouă fază a CGC, iar activitatea crescută a Soarelui nu ar trebui să fie considerată un comportament excepțional, ci o revenire la o stare „normală” în contextul secular al dinamicii stelare.
Implicarea intensificării
