Evoluția Inteligenței la Vertebrate: Trasee Distincte, Soluții Similare
Pe parcursul decadelor, cercetătorii au fost atrași de modul în care inteligența a fost generată și a evoluat în regnul animal. O întrebare centrală a acestor investigații a fost: au apărut structurile cerebrale complexe, esențiale pentru gândirea avansată, de la un strămoș comun al vertebratelor sau s-au dezvoltat independent în diverse rute evolutive?
Un nou set de studii publicate în februarie 2025 în revista Science oferă un răspuns neașteptat: inteligența nu provine dintr-o singură sursă. Din contră, aceasta a evoluat în mod autonom, de cel puțin două ori, în rândul păsărilor și mamiferelor. Această descoperire importantă ne provoacă să reconsiderăm ideile tradiționale referitoare la dezvoltarea creierului și a comportamentului cognitiv.
Inteligența în păsări și mamifere: căi distincte spre același rezultat
Pentru mulți ani, teoria dominantă susținea că atât păsările, cât și mamiferele au primit circuitele neuronale pentru gândirea complexă dintr-un strămoș comun, o creatură asemanătoare unui amfibian sau unei reptile primitive care a existat cu aproximativ 320 de milioane de ani în urmă. Cu toate acestea, noile dovezi demonstrează că această teorie este eronată.
Studii recente arată că păsările și mamiferele au evoluat regiuni cerebrale comparabile, dar prin procese complet separate. Acest fenomen reprezintă un exemplu impresionant de convergență evolutivă, în care două linii evolutive diferite dezvoltă soluții neurologice asemănătoare pentru a face față provocărilor din mediul lor și nevoilor de supraviețuire.
Structuri cerebrale asemănătoare, origini variate
Cercetările indică faptul că regiunile cerebrale responsabile pentru controlul motor și procesele cognitive (precum cortexul neocortical la mamifere și zonele echivalente din creierul păsărilor) sunt surprinzător de similare atât din punct de vedere funcțional, cât și în ceea ce privește conectivitatea neuronală. Totuși, acestea se dezvoltă în stadii embrionare diferite și sunt localizate în zone distincte ale creierului în cele două grupuri.
Această similaritate funcțională între structuri evoluate separat sugerează că mediul și presiunile selective pot favoriza soluții asemănătoare, chiar și atunci când traseele genetice și evolutive sunt divergente.
Tehnologii moderne care dezvăluie enigme vechi
Identificarea acestor diferențe și asemănări a fost posibilă datorită celor mai avansate tehnologii de analiză genetică – secvențierea ARN-ului monocelular. Folosind această tehnică, cercetătorii au reușit să urmărească dezvoltarea detaliată a celulelor nervoase în embrionii de păsări și mamifere.
Rezultatele au arătat că aceleași tipuri de celule pot migra și se pot organiza în circuite similare în momente diferite ale dezvoltării, sugerând o adaptabilitate remarcabilă a sistemelor neuronale. Aceste date oferă, de asemenea, răspunsuri clare la o controversă mai veche din neurobiologie – dacă gândirea complexă este moștenită sau un produs al convergenței evolutive. Cele mai recente descoperiri favorizează clar această din urmă teorie.
Inteligența și biodiversitatea
Concluziile studiului au consecințe profunde. În primul rând, acestea contestă viziunea liniară care consideră că inteligența este o trăsătură exclusivă a omului sau că rezultă dintr-o singură linie evolutivă. În schimb, acestea subliniază că inteligența este o caracteristică emergentă ce poate adopta forme diverse în condiții de mediu și presiuni selective similare.
Prezența acestui gen de convergență evolutivă sugerează că și alte forme de viață – inclusiv descendenți inteligenți
