Migrarea păsărilor: Cum își aleg traseele de zbor?
Am fost educați, încă din copilărie, că păsările “se îndreaptă spre țările calde” odată cu sosirea iernii — o explicație simplistă a unui fenomen natural deosebit de complex. Deși acest enunț este, în esență, corect, realitatea migrației păsărilor este mult mai extinsă și sofisticată. În America de Nord, de exemplu, există în jur de 900 de specii de păsări, dintre care aproximativ 75% migrează sezonier. Aceasta înseamnă sute de milioane de păsări care întreprind călătorii lungi, de mii de kilometri, în fiecare an.
Dar cum reușesc aceste ființe cu creiere relativ mici să determine direcția în care să zboare? Ce metode utilizează pentru a naviga prin cer fără o hartă sau o aplicație GPS? Răspunsul se află undeva la intersecția dintre știință, biologie și instincte dezvoltate.
⌂ Busola internă a păsărilor
Una dintre cele mai semnificative descoperiri din ornitologia contemporană este existența unei forme de busolă interioară la păsări. Potrivit cercetătorilor, acestea se orientează folosind o combinație de indicii naturale: poziția soarelui și a stelelor, repere geografice cunoscute și chiar câmpul magnetic al Pământului.
Dr. Jason D. Weckstein, ornitolog la Drexel University, subliniază că păsările dispun de mai multe “sisteme de navigație”, asemănătoare cu un avion echipat cu mai multe GPS-uri. Dacă unul dintre aceste sisteme cedează, celelalte își asumă controlul. Această redundanță este esențială pentru reușita unei călătorii atât de riscante și extinse.
✩ Navigația nocturnă și orientarea după stele
Multe specii migratoare zboară pe timp de noapte pentru a se feri de prădători și pentru a beneficia de temperaturi mai scăzute, care reduc efortul fizic. În acele momente, ele se ghidează după stele și constelații. Studiile sugerează că păsările pot învăța și identifica modelele stelare, folosindu-le ca pe o hartă astrală. În timpul zilei, ele se orientează în funcție de poziția soarelui.
⇪ Percepția câmpului magnetic al Pământului
Unul dintre cele mai captivante mecanisme este abilitatea anumitor păsări de a percepe câmpul magnetic al planetei — un atribut cunoscut sub denumirea de magnetorecepție. Deși mecanismul specific nu este complet elucidat, cercetătorii cred că pigmenții speciali din ochii păsărilor le permit să “vizualizeze” câmpul magnetic sub forma unui model vizual. Acest sistem funcționează ca un compas, indicând nordul și facilitând orientarea pe distanțe mari.
De asemenea, în ciocul anumitor specii au fost identificate structuri microscopice care conțin cristale de magnetit, un mineral sensibil la câmpul magnetic, care ar putea juca un rol în determinarea direcției și poziționării geografice.
☁️ Repere geografice și învățarea traseelor
Spre deosebire de păsările care migrează noaptea, cele care zboară ziua se bazează pe repere geografice — munți, râuri, linii de coastă — pentru a se orienta corect. În plus, unele păsări aleg, an de an, aceleași trasee și locuri de popas. Aceste rute sunt adesea învățate în primele luni de viață și pot fi transmise din generație în generație.
Un exemplu fascinant este oferit de rândunici, care revin, în fiecare an, la aceleași cuiburi construite sub streașina caselor și clădirilor. Această precizie geografică se bazează pe o combinație de indicii naturale și pe abilitatea păsărilor de a memora rute complexe.
✿ Migrația – nu pentru toate păsările
Este important de menționat
