Cambyses al II-lea – Cuceritorul Egiptului și Regele Controversat al Imperiului Ahemenid
Cambyses al II-lea, progenitura fondatorului Imperiului Persan Ahemenid, Cyrus cel Mare, și a reginei Cassandane, este o personalitate istorică captivantă, caracterizată prin realizări militare remarcabile și controverse durabile. Născut în centrul unui imperiu ce se întindea de la Anatolia până în valea Indului, Cambyses a domnit între anii 530 și 522 î.Hr., lăsând o amprentă profundă asupra lumii antice prin cucerirea Egiptului și prin circumstanțele enigmatice care au marcat sfârșitul vieții sale.
Ascendența la tron
În timpul domniei tatălui său, Cambyses II a deținut funcția de guvernator al Babyloniei de Nord. În 530 î.Hr., a fost desemnat co-guvernator al Imperiului, iar după moartea lui Cyrus în urma unei expediții împotriva masageților, Cambyses a preluat tronul fără o opoziție remarcabilă. Ascensiunea sa a avut loc într-o epocă de stabilitate a imperiului, ceea ce i-a permis să inițieze campanii militare îndrăznețe.
Cucerirea Egiptului: apogeul domniei
Cea mai semnificativă realizare a lui Cambyses al II-lea a fost cucerirea Egiptului, planificată încă din vremea lui Cyrus cel Mare. În anul 525 î.Hr., l-a învins pe faraonul Psamtik al III-lea în bătălia de la Pelusium, o confruntare crucială desfășurată în Delta Nilului. Această victorie i-a permis să ocupe orașele Heliopolis și Memphis. Întreaga cucerire a fost facilitată de trădarea generalului grec Phanes din armata egipteană, sprijinul lui Polycrates din Samos și colaborarea arabilor care au oferit apă pentru armata persană ce traversa deșertul Sinai.
Campaniile nereușite din Africa
După succesul din Egipt, Cambyses și-a dorit să extindă influența persană asupra altor zone africane, inclusiv Etiopia, Oaza Amon și Cartagina. Cu toate acestea, majoritatea acestor expediții s-au soldat cu eșecuri. Încercarea de a invada Etiopia a fost oprită datorită lipsei de resurse, iar armata trimisă către Oaza Amon a fost pierdută în deșert – un incident cunoscut ca „armata pierdută a lui Cambyses”. În cazul Cartaginei, invazia nu a avut loc din cauza refuzului flotei feniciene de a ataca orașul considerat etnic înrudit.
Rege al Egiptului și figura sacră mutilată
Odată urcat pe tronul Egiptului, Cambyses a fost proclamat faraon și mare suveran al „tuturor țărilor străine”. Deși sursele egiptene contemporane sugerează că a avut inițial o abordare relativ conciliantă cu populația locală, imaginea sa este umbrită de relatările istoricului grec Herodot. Acesta îl acuză de sacrilegii precum uciderea taurului Apis, simbol sacru al Egiptului, și de comiterea unor atrocități, inclusiv asasinarea fratelui său, Smerdis (cunoscut și ca Bardiya). Istoricii moderni consideră însă că sursele eline ar putea fi părtinitoare, iar multe dintre afirmațiile lui Herodot sunt privite ca invenții sau exagerări.
Enigma morții și finalul domniei
Moartea lui Cambyses II rămâne învăluită în mister. Potrivit lui Darius I, Cambyses și-ar fi ucis în secret fratele Bardiya înainte de campania din Egipt. Totuși, în 522 î.Hr., un impostor numit Gaumata, pretinzând că este Bardiya, a preluat tronul în absența lui Cambyses. Pe drumul său de întoarcere prin Siria, Cambyses a aflat despre ceea ce părea a fi o rebeliune și, foarte curând după,
