Dovezile istorice care susțin existența lui Iisus din Nazaret: Ce știm cu adevărat?
Iisus din Nazaret reprezintă, fără îndoială, una dintre cele mai semnificative personalități din istoria umanității. Cu toate acestea, întrebarea privind dacă el a fost cu adevărat un personaj istoric autentic a fost intens discutată, mai ales în perioada modernă. Spre deosebire de figuri legendare precum Regele Arthur – al cărui nume apare abia după câteva secole de la presupusa sa existență – Iisus este documentat în surse multiple, redactate într-un interval relativ scurt de la anii în care ar fi trăit.
Surse creștine timpurii
Cele mai vechi referințe la Iisus provin din textele creștine, cele mai timpurii fiind epistolele scrise de Apostolul Pavel. Acestea au fost redactate la aproximativ 25 de ani după moartea sa și sunt considerate de majoritatea cercetătorilor moderni, indiferent de convingerile lor religioase, ca fiind surse credibile ale unei mișcări creștine emergente care îl prezenta pe Iisus ca Mesia.
În plus, evangheliile — interpretate ca biografii teologice ale lui Iisus — au fost scrise între anii 70 și 100 e.n. (la circa 40-70 de ani de la moartea sa). Aceste lucrări includ detalii despre geografia, cultura și societatea din Palestina secolului I, reflectând cu acuratețe contextul istoric al epocii. Faptul că au fost redactate într-o perioadă când mulți martori oculari erau încă în viață adaugă un plus de veridicitate mesajului.
Scriitori non-creștini care l-au menționat pe Iisus
Pe lângă sursele creștine, există și referințe despre Iisus în scrierile unor autori evrei și romani. Una dintre cele mai cunoscute mențiuni provine de la Iosephus Flavius, un istoric evreu din secolul I. Acesta face referire la Iisus în două pasaje. Deși unul este considerat modificat de scribi creștini ulterior, celălalt – o mențiune indirectă despre Iacob, „fratele lui Iisus, numit Hristos” – este în general acceptat ca fiind autentic.
În plus, istoricul roman Tacitus, în lucrarea sa Anale, afirmă că Iisus a fost condamnat la moarte sub prefectul roman Ponțiu Pilat, în vremea domniei împăratului Tiberiu. Aceste detalii se corelează cu relatările biblice din evanghelii. Tacitus și Plinius cel Tânăr – un alt oficial roman – discută despre practicile religioase ale creștinilor și despre impactul comunității acestora care devenise tot mai semnificativ încă din primele decade ale secolului II. Este important de menționat că niciunul dintre acești autori nu era favorabil creștinismului, ceea ce le sporește obiectivitatea.
Atitudinea lumii antice față de Iisus
Un aspect deosebit este absența oricăror contestări referitoare la existența lui Iisus în perioada antică. Filosofi păgâni sau rabini evrei puteau critica originile sale, acuzându-l de magia sau elaborând teorii privind nașterea sa din circumstanțe necorespunzătoare, însă nu contestau realitatea existenței sale. Chiar și adversarii săi recunoșteau implicit existența sa, contestând mai degrabă ideile și învățăturile promovate de primii creștini.
Controversele moderne privind existența lui Iisus
Abia în epoca modernă au început să apară critici care să conteste existența istorică a lui Iisus. Filosofi precum Michel Onfray l-au perceput ca pe o idee mai degrabă decât ca pe o persoană istorică. În SUA, Proiectul Iisus a fost inițiat acum mai bine de un deceniu, având ca scop revizuirea dovezilor privind autenticitatea vieții lui Iisus. Cu toate acestea, istorici care nu sunt adepți ai creștinismului, precum Bart Ehrman – un
