O nouă viziune asupra trecutului lui Marte: Identificarea sideritului de către roverul Curiosity sugerează o planetă umedă și caldă
O recentă descoperire efectuată de roverul Curiosity al NASA aduce perspective captivante asupra climatului de altădată al planetei Marte. Conform unui studiu publicat în revista Science, mineralul siderit — un carbonat de fier — a fost găsit în mai multe mostre de rocă extrase din craterul Gale, ceea ce sugerează că Marte a avut acum miliarde de ani un climat cald și umed, propice existenței apei lichide și, posibil, vieții microbiene.
Sideritul – cheia pentru înțelegerea trecutului marțian
Curiosity, roverul aflat pe Marte din 2012, are misiunea de a explora condițiile climatice și geologice ale planetei, precum și de a determina dacă a putut susține viața în trecut. Între 2022 și 2023, Curiosity a strâns eșantioane de rocă sedimentară din trei locații distincte ale craterului Gale. Analiza acestor probe a relevat prezența sideritului în cantități semnificative, cu concentrații ajungând până la 10,5%.
Această descoperire este crucială, având în vedere că sideritul se formează doar în condiții specifice care implică prezența apei și a unei atmosfere bogate în dioxid de carbon (CO2). Astfel de condiții generează un efect de seră stabil, suficient pentru a menține apă lichidă pe suprafața planetei. Geo-chimistul Benjamin Tutolo de la Universitatea din Calgary, principalul autor al studiului, a afirmat: „Modelările climatice anticipau existența unor cantități mari de minerale carbonatice, dar nu am avut suficiente dovezi directe până acum. Acum, acest puzzle începe să prindă contur.”
O atmosferă pierdută și un ciclu al carbonului dezechilibrat
Pe Pământ, ciclul carbonului este menținut de activitățile tectonice: dioxidul de carbon este emis în atmosferă de erupțiile vulcanice, se dizolvă în oceane și apoi se fixează în rocile sedimentare. Ulterior, prin mișcarea plăcilor tectonice, acest carbon este liberat din nou în atmosferă. În contrast, Marte nu dispune de plăci tectonice active, iar această diferență joacă un rol esențial în explicarea pierderii atmosferei sale.
Studii recente sugerează că o mare parte din dioxidul de carbon de pe Marte a fost „capturat” în crusta planetei sub formă de siderit și alte minerale carbonatice, fără a fi eliberat înapoi în atmosferă. Acest proces ar fi dus treptat la răcirea planetei, până la punctul în care nu mai putea susține apă lichidă și, implicit, viața.
Edwin Kite, cercetător la Universitatea din Chicago și coautor al studiului, a subliniat: „Această descoperire este o piesă esențială în înțelegerea modului în care Marte a evoluat de la o planetă locuibilă la una aparent sterilă.”
Craterul Gale – dovada unui lac antic
Craterul Gale, locul unde a fost identificat sideritul, este considerat de oamenii de știință ca fiind, în vremurile sale îndepărtate, un lac vast, permanent sau sezonier. Dovezi anterioare indicau prezența râurilor, malurilor și straturilor sedimentare create prin depunerea particulelor în apă. Noile probe întăresc această ipoteză, adăugând o dimensiune atmosferică care susține menținerea apei lichide pe parcursul milioane de ani.
Stabilitatea climatică necesară pentru a menține acest lac, în combinație cu dovezile chimice asociate sideritului, conturează o imagine captivantă a planetei Marte ca o lume mai propice vieții decât se credea anterior.
Implicatii pentru viitorul explorării marțiene
Această descoperire oferă un impuls semnificativ pentru misiunile de explorare viitoare ale NASA și ale altor agenții spațiale internaționale. Găsirea sideritului nu doar că susține ipoteza unui Marte locuibil, dar aduce
