Descoperire arheologică semnificativă în Egipt: Ruinele unei așezări din epoca tatălui lui Tutankhamon și a lui Ramses al II-lea
O descoperire arheologică impresionantă a revizuit recent istoria antică a regiunii de nord a Egiptului. O echipă de cercetători a scos la iveală ruinele unei „importante” așezări, datând din urmă cu 3.400 de ani, ce provine din perioada Regatului Nou (aproximativ 1550–1070 î.Hr.). Locul, localizat la Kom el-Nugus, la vest de Alexandria, a oferit dovezi concludente ale unei ocupații egiptene anterior perioadei elenistice, contestând teoriile anterioare.
Această descoperire fascinantă a fost făcută de o echipă de arheologi francezi și egipteni, sub conducerea lui Sylvain Dhennin, cercetător la Centrul Național pentru Cercetare Științifică (CNRS) din Franța. Studiul a fost publicat în renumita revistă științifică Antiquity.
O așezare urbană concepută în timpul domniei faraonilor
Kom el-Nugus se află într-o poziție strategică, pe o culme stâncoasă între Marea Mediterană și Lacul Mariout, la aproximativ 43 km vest de Alexandria. Se considera anterior că această locație a fost locuită doar din 332 î.Hr., când grecii au fondat o colonie elenistică. Totuși, fragmentele de cărămidă din lut, neglijate în trecut, s-au dovedit a fi mult mai vechi decât se credea.
Noile vestigii, datând din perioada Regatului Nou, demonstrează existența unei așezări urbane planificate, structurate în jurul unei străzi centrale dotate cu un sistem ingenios de drenaj. Acesta era destinat colectării apei de suprafață și protejării zidurilor din cărămidă de efectele eroziunii — un semn distinctiv al abilităților inginerești ale vechilor egipteni.
În plus față de construcțiile civile, arheologii au descoperit și un templu ridicat în timpul domniei lui Ramses al II-lea (aproximativ 1279–1213 î.Hr.), precum și capele funerare cu inscripții ce menționează membrii personalului militar. Aceste dovezi sugerează că așezarea putea avea și un rol strategic, posibil militar-administrativ, servind ca avanpost într-o zonă de importanță pentru expansiunea imperiului spre deșert.
Un ulcior inscripționat cu numele fiicei lui Nefertiti
Una dintre cele mai interesante descoperiri ale acestui studiu este un fragment de amforă pe care se află ștampilat numele Merytaton sau Meritaten — fiica binecunoscutului faraon Akhenaton și a reginei Nefertiti. Aceasta constituie una dintre puținele mențiuni ale prințesei în context arheologic, subliniind posibilitatea existenței unei crame regale în acel loc.
Arheologii afirmă că amfora ar fi fost utilizată pentru depozitarea vinului local, ceea ce sugerează că în apropierea site-ului existau vii atent îngrijite și apărate de garnizoane militare. Mai mult, descoperirea acestui artefact suportă teoria conform căreia așezarea a fost fondată în timpul domniei tatălui lui Tutankhamon, Akhenaton (aproximativ 1349–1336 î.Hr.), cunoscut pentru reformele sale religioase ce au impus monoteismul în Egiptul antic prin cultul zeului solar Aten.
Relevanțe istorice și culturale
Prezența unui templu și a unei structuri urbane sofisticate validează importanța strategică a acestei așezări. Roger Forshaw, lector onorific la Universitatea din Manchester, a remarcat într-un comentariu că „organizarea urbană complexă și sistemul natural de apărare sunt dovezi clare ale unei comunități bine concepute și susținute de autoritatea regală.”
Kom el-Nugus dezvăluie o perspectivă fascinantă asupra modului în care egiptenii din Regatul Nou colonizau, dezvoltau și
