De ce unii pacienți se simt rău după un RMN cu substanță de contrast? Cercetătorii analizează apariția compușilor toxici în organism
Rezonanța magnetică nucleară (RMN) este o metodă avansată de imagine, utilizată frecvent în domeniul medical pentru diagnosticare. În vederea obținerii unor imagini mai precise, pacienții primesc frecvent o substanță de contrast cu bază de gadoliniu – un element chimic rar, dar esențial în acest scop. Deși este în general perceput ca sigur, anumite persoane pot experimenta disconfort imediat după scanare, iar în cazuri rare, pot apărea reacții adverse grave. O echipă de cercetători din SUA a realizat o descoperire semnificativă care ar putea justifica aceste reacții: formarea de compuși toxici în organism ca urmare a interacțiunii gadoliniului cu alte substanțe prezente în mod natural sau în dietă.
Ce este gadoliniul și de ce este utilizat în RMN?
Gadoliniul este un metal greu, integrat în compoziția substanțelor de contrast injectabile pentru RMN. Acesta facilitează obținerea unor imagini detaliate ale țesuturilor moi, vaselor de sânge sau organelor interne. Fiind toxic în forma sa liberă, gadoliniul este combinat chimic cu alte molecule pentru a fi sigur pentru organism – sub formă de agenți de contrast denumiți „chelați de gadoliniu”.
Cu toate acestea, un procent mic dintre pacienți – în jur de 2,4%, conform unui studiu din 2016 – pot resimți reacții ușoare cum ar fi mâncărimea, greața, amețeala sau durerile de cap. În situații rare, aceste reacții pot evolua în complicații mai severe, incluzând convulsii sau reacții alergice severe. În plus, unele cercetări recente sugerează că nanoparticulele de gadoliniu pot persista în organism (inclusiv în creier) o perioadă îndelungată după scanare, generând îngrijorări cu privire la posibilele efecte toxice pe termen lung.
Corelația între gadoliniu și acidul oxalic
O recentă descoperire a echipei de cercetători de la Școala de Medicină a Universității din New Mexico (UNM) oferă o posibilă explicație pentru efectele adverse observate după administrarea substanței de contrast. Aceștia au identificat o interacțiune între gadoliniu și acidul oxalic – o substanță naturală prezentă în diverse alimente, cum ar fi spanacul, ciocolata, migdalele, cartofii dulci, dar și în anumite suplimente cu vitamina C.
Dr. Brent Wagner, nefrolog la UNM, a menționat că acidul oxalic poate să se lege de ionii de gadoliniu care „scapă” din compozițiile stabilizate. Această interacțiune poate conduce la formarea de compuși solizi care se depun în țesuturi, contribuind la generarea unor materiale toxice sau provocând inflamații. Acest fenomen este similar modului în care acidul oxalic se combină cu calciul, producând pietre la rinichi, un proces bine documentat în literatura de specialitate.
Consecințele pot varia de la simptome ușoare până la afecțiuni grave precum fibroza sistemică nefrogenică – o afecțiune rară care cauzează îngroșarea pielii și a mușchilor, ducând la durere severă și restricționarea mobilității, în special în rândul pacienților cu boli renale cronice. În cazuri extreme, chiar și o singură administrare de substanță de contrast poate da naștere unor complicații severe.
Ce pot face pacienții?
Deși aceste descoperiri sunt încă în fază incipientă și nu există recomandări oficiale pe scară largă, cercetătorii sugerează câteva măsuri preventive. Dr. Wagner recomandă atenție asupra consumului crescut de vitamina C (care sporește nivelul de acid oxalic în organism înainte de scanare) și sugerează limitarea temporară a suplimentelor care o conțin în perioada anticipată a unei scanări cu gadoliniu. În plus față de suplimente, și anumite alimente bogate
