Titlu: Cum a evoluat SUA ca o putere științifică de frunte și de ce acest model este amenințat
Realizările științifice ale Statelor Unite nu s-au petrecut întâmplător. Ele au fost generate într-o eră de criză globală, influențate de lideri cu viziune și un cadru colaborativ și financiar bine structurat. În prezent, sistemul de cercetare american reprezintă un gigant care alimentează creșterea economică, securitatea națională și poziția de lider mondial a țării. Totuși, diverse decizii politice recente amenință acest ecosistem complex.
Rădăcini istorice: Vannevar Bush și refacerea cercetării
Pe durata celui de-Al Doilea Război Mondial, Vannevar Bush, consilier științific al președintelui Franklin D. Roosevelt, a reconceptualizat raportul dintre știință și stat. Observând limitările modelului centralizat britanic, Bush a promovat un sistem descentralizat de cercetare. El a sugerat ca cercetarea să se bazeze pe trei piloni esențiali: universități, sectorul privat și guvernul federal.
Astfel, universitățile din SUA au fost transformate în nuclei de inovare, având acces la fonduri publice pentru dezvoltarea tehnologiilor. Această structura a permis Statelor Unite să obțină progrese semnificative în război – de la radar și antibiotice până la Proiectul Manhattan, care a dus la crearea bombei atomice.
Instituționalizarea inovației: NSF, DARPA, NASA
Acțiunile din perioada războiului nu s-au încheiat odată cu înfrângerea inamicului. În 1950 a fost fondată National Science Foundation (NSF), cu scopul de a susține cercetarea fundamentală și educația științifică. Ulterior, organizații precum DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency) și NASA (National Aeronautics and Space Administration) au crescut și mai mult impactul științei americane în domeniile militar, tehnologic și spațial.
Această infrastructură instituțională a sprijinit dezvoltarea unor ecosisteme tehnologice și inovatoare fără precedent: Silicon Valley, biotehnologia, inteligența artificială sau revoluția digitală. O caracteristică esențială a acestui model a fost libertatea universităților de a colabora cu sectorul privat și de a monetiza rezultatele cercetării.
Ecosistemul actual: o rețea complicată de investiții
Sistemul științific american contemporan este puternic, cuprinzător și adaptabil. În 2023, guvernul federal a investit peste 200 de miliarde de dolari în cercetare și dezvoltare (R&D), dintre care aproximativ 60 de miliarde au fost direcționate direct către universități. Alte surse de finanțare – inclusiv donații private, fonduri locale, ONG-uri și parteneriate industriale – au crescut suma totală investită în cercetarea universitară la peste 100 de miliarde de dolari anual.
Aceste fonduri au dus la generații întregi de descoperiri și inițiative antreprenoriale științifice. Doar în 2023, universitățile americane au înregistrat peste 3.000 de brevete și au lansat peste 1.100 de start-up-uri. Fie că este vorba de medicamente sau tehnologii ecologice, inovațiile au evidențiat potențialul strategic al cercetării.
Bayh–Dole Act: Protecția proprietății intelectuale
Una dintre cele mai semnificative legislații încurajatoare a fost Bayh–Dole Act din 1980. Aceasta a permis universităților să dețină drepturile de proprietate intelectuală pentru invențiile dezvoltate cu fonduri federale. Astfel, instituțiile academice au fost încurajate să colaboreze cu sectorul privat și să monetizeze rezultatele științifice, fără a compromite misiunea de educație și cercetare fundamentală.
O altă caracteristică remarcabilă este sistemul de rambursare a costurilor indirecte – un mecanism prin care cheltuielile neexplicit menționate în granturi, dar esențiale pentru cercetare, cum ar fi întreținerea laboratoarelor, securitatea cibernetică și administrația, sunt acoperite.
