Jan van Eyck și „Omul cu tichie albastră”: O capodoperă uitată din inima Transilvaniei
Jan van Eyck, geniul flamand recunoscut ca fondator al Renașterii nordice și maestrul desăvârșit al picturii în ulei, a lăsat o moștenire artistică de neegalat, influențând arta europeană timp de secole. Din cele aproximativ 20-25 de lucrări atribuite cu certitudine artistului, una dintre cele mai enigmatice și neașteptate se află nu într-un mare muzeu din Europa de Vest, ci în România – mai exact, la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu. Este vorba despre renumita pictură „Omul cu tichie albastră”, o lucrare fascinantă nu doar prin realizare, ci și prin povestea sa misterioasă.
O pictură enigmatică cu un parcurs sinuos
Executată în jurul anului 1430, „Omul cu tichie albastră” reprezintă un portret profund realist al unui bărbat necunoscut, ale cărui trăsături pătrunzătoare și expresie solemnă au determinat istorici și critici de artă să formuleze numeroase ipoteze referitoare la identitatea personajului. Mult timp s-a crezut că figura aparține unui negustor influent, unui membru al unei frății religioase, sau poate chiar că este un autoportret al lui Van Eyck. În urma cercetărilor istorico-artistice, a apărut ipoteza – din ce în ce mai acceptată – că ar putea fi vorba despre Jean IV, duce de Brabant (1403–1427).
Deși identitatea sa a fost discutată timp de secole, misterul s-a adâncit din cauza unei celebre confuzii de atribuire. Pictura a fost atribuită, până în 1991, artistului german Albrecht Dürer. Acest lucru a fost datorat unei monograme „AD” aflate în colțul stâng sus, presupusă a fi semnătura lui Dürer. Analizele ulterioare au demonstrat că aceasta fusese adăugată ulterior, cel mai probabil în secolul al XVIII-lea, pentru a spori artificial valoarea operei pe piața de artă a vremii.
Drumul operei: de la curțile imperiale la Muzeul Brukenthal
Pictura a parcurs un traseu extrem de complex înainte de a ajunge la Sibiu. A fost deținută de colecționari proeminenți, printre care arhiducele Leopold Wilhelm de Austria și James Hamilton, duce scoțian și iubitor de artă. Achiziționată în cele din urmă în secolul al XVIII-lea de baronul Samuel von Brukenthal – guvernatorul Transilvaniei și un apreciat colecționar de artă – lucrarea a găsit loc într-o colecție remarcabilă, considerată una dintre cele mai semnificative din Europa Centrală și de Est.
După instaurarea regimului comunist, tabloul a fost confiscat de autorități în 1948 și trasladat la Galeria Națională de Artă din București. Abia în 2006, „Omul cu tichie albastră” s-a întors la locul său de drept – Muzeul Național Brukenthal din Sibiu – redevenind una dintre piesele de referință ale patrimoniului românesc.
Stilul inovator al lui Van Eyck – realismul dus la excelență
Jan van Eyck a revoluționat pictura europeană nu prin descoperirea picturii în ulei, ci prin perfecționarea acesteia. A utilizat multiple straturi transparente (glazuri) care ofereau profunzime și strălucire culorilor, obținând astfel o textură neegalată. Fiecare detaliu – de la materialul vestimentației până la expresia feței – este redat cu un realism aproape fotografic.
Această meticulozitate extremă este evidentă și în „Omul cu tichie albastră”. Tabloul face parte dintr-o serie de portrete masculine ale artistului, alături de „Bărbatul cu turban roșu” (1433, National Gallery, Londra)
