Galaxia învecinată care cedează sub influențe colosale: Ce ne învață Micul Nor al lui Magellan despre Univers
O nouă descoperire impresionantă disruptă înțelegerea curentă a procesului prin care galaxiile se dezvoltă. O echipă de cercetători de la Universitatea Nagoya din Japonia, lideri fiind Satoya Nakano și Kengo Tachihara, a remarcă comportamente surprinzătoare în mișcarea stelelor din Micul Nor al lui Magellan (SMC), una dintre cele mai apropiate galaxii de Calea Lactee. Totuși, poate cel mai fascinant rezultat este că această galaxie mică pare, în mod literal, să fie sfâșiată de forțele gravitaționale ale surorii sale mai mari, Marele Nor al lui Magellan (LMC).
O galaxie sub tensiune gravitațională
SMC și LMC formează un cuplu galactic situat la aproximativ 200.000 de ani lumină de Calea Lactee. Aceste două galaxii neregulate sunt conectate gravitațional, iar interacțiunile dintre ele generează fenomene cosmice uimitoare. Totuși, până la această cercetare, nu s-au cunoscut în detaliu efectele acestor interacțiuni la nivelul individual al stelelor.
Folosind date precise, inclusiv observații din misiuni spațiale și telescopii terestre, echipa japoneză a monitorizat mișcarea a aproximativ 7.000 de stele masive din SMC. Aceste stele sunt de peste opt ori mai masive decât Soarele, având o viață scurtă și tumultoasă — de regulă câteva milioane de ani — încheiată cu o supernovă.
Rezultatul: un model de separare gravitațională
Cercetătorii au descoperit că multe dintre aceste stele nu se mișcă într-un mod organizat în jurul centrului galaxiei, așa cum ar fi de așteptat într-un sistem galactic stabil. În schimb, stelele de pe laturile galaxiei se deplasează în direcții opuse: unele par a fi atrase spre LMC, în timp ce altele se îndepărtează. Această mișcare “dispersivă” nu poate fi explicată prin rotația normală galactică și sugerează efectele forțelor de maree gravitaționale generate de LMC.
„Atunci când am obținut pentru prima dată acest rezultat, am crezut că este o eroare. Dar după verificări detaliate, datele au fost clare: Micul Nor al lui Magellan este întins, distorsionat și, în cele din urmă, destructurat sub influența gravitațională a galaxiei mai mari”, a afirmat Kengo Tachihara.
Un paradox: SMC nu se rotește?
O altă revelație care provoacă conceptele convenționale este absența unei mișcări clare de rotație în cadrul SMC. Într-o galaxie obișnuită, cum ar fi Calea Lactee, stelele și gazul interstelar se rotesc în jurul centrului galaxiei. Totuși, în SMC, stelele masive formează un comportament aproape static, iar cercetătorii sugerează că și gazul interstelar pare să nu aibă o mișcare de rotație discernibilă.
Această observație contestă măsurătorile anterioare privind masa totală a SMC, precum și natura interacțiunilor sale cu Calea Lactee și cu LMC. Absența rotației sugerează că dinamica internă a SMC ar putea fi mult mai influențată de forțe externe decât se considera, transformând această galaxie într-un exemplu unic de comportament galactic.
Implicatii pentru cosmologia modernă
Micul Nor al lui Magellan nu este doar un obiect enigmatic din apropierea noastră cosmică, ci și o fereastră către trecutul Universului. Datorită compoziției sale simple, cu o proporție redusă de elemente grele, SMC se aseamănă foarte mult cu galaxiile primordiale formate cu miliarde de ani în urmă. Studiul său ne oferă o imagine reprezentativă
