Titlu: De ce Planetele nu Sunt Perfect Rotunde – și De ce Nu Vom Vedea Niciodată o Planetă Plat
Isaac Asimov, unul dintre cei mai renumiți autori de literatură științifică și science-fiction din secolul XX, observa: „Când oamenii au crezut că Pământul este plat, s-au înșelat. Când au considerat că Pământul este sferic, s-au înșelat. Dar dacă tu crezi că a considera Pământul sferic este la fel de greșit ca a-l considera plat, atunci viziunea ta este mai eronată decât amândouă.” Această declarație pune în evidență faptul că evoluția cunoașterii se bazează pe observații tot mai precise, iar în știință nu există certe absoluturi, ci modele în continuă perfecționare.
În realitate, planetele – inclusiv Pământul – nu adoptă o formă perfect sferică. Ele tinde să capteze o formă sferică, însă nu reușesc să înfăptuiească această perfecțiune geometrică din cauza forțelor externe care acționează asupra lor, în special forța centrifugă generată de rotația lor.
Forma planetelor: sferoizi aplatizați
Forma standard a unei planete este aceea a unui sferoid aplatizat (oblat). Această configurație apare deoarece o planetă în rotație suferă o ușoară aplatizare la poli și o proeminență la ecuator. Această activitate este rezultatul forței centrifuge – o forță aparentă care decurge din rotația planetei în jurul axei sale.
Această deformare depinde de mai mulți parametri:
– Masa corpului ceresc
– Viteza de rotație
– Structura internă a planetei (densitatea și distribuția acesteia)
Exemple din Sistemul Solar
Cel mai evident exemplu de planetă sferică este Venus. Aceasta are o rotație extrem de lentă – o zi venusiană durează mai mult decât un an venusian – fapt ce determină o forță centrifugă insuficient de puternică pentru a-i modifica semnificativ forma. Ca urmare, Venus rămâne cea mai apropiată de forma ideală de sferă între toate planetele din sistemul nostru solar.
În contrast, Saturn este cel mai “aplatizat” dintre planete. Cu o rotație rapidă (o zi durează doar aproximativ 10,7 ore) și o densitate extrem de scăzută (este format în principal din hidrogen și heliu), Saturn are un diametru ecuatorial cu aproape 10% mai mare decât cel polar.
Putem întâlni planete de forma unui disc?
Din punct de vedere fizic, nu. Rotația extrem de rapidă necesară pentru a “aplatiza” semnificativ o planetă ar genera forțe centrifuge atât de mari încât gravitația planetei nu ar mai putea menține materia în jurul său. Așadar, înainte de a deveni un disc, o planetă s-ar dezintegra, expulzând în spațiu părți din mantaua și crusta sa. Prin urmare, conceptul unei planete cu formă de disc – popularizat în miturile și teoriile conspiraționiste ale Pământului plat – este complet imposibil din perspectiva fizică.
Gravitația și forma corpurilor cerești
Forța gravitațională joacă un rol esențial în definirea formei planetelor și a altor corpuri cerești. Gravitația tinde să concentreze materia cât mai aproape de centrul masei, iar configurația optimă pentru ca acest lucru să aibă loc este forma sferică. Acest fenomen se numește ajustare izostatică și este responsabil de forma relativ rotundă a planetelor și lunilor mari.
Totuși, corpurile de dimensiuni mici, precum asteroizii sau cometele, nu sunt suficiente de masive pentru ca propria gravitație să le impună o formă sferică. Ele rămân astfel neregulate și aparent întâmplătoare în formă. Cometa 67P/Churyumov–Gerasimenko, având dimensiuni medii de aproximativ 4 x 3 x 2 km, reprezintă un exemplu semnificativ. Gravitația sa este atât de scăzută
