Femeile care au dezvăluit tainele spațiului, chiar dacă nu au fost întotdeauna în centrul atenției, au avut un impact semnificativ în istoria explorării spațiale. De la „computerele umane” ce calculează traiectorii orbitale cu un creion pe hârtie, la pionierii programului FLAT și astronautele recunoscute, contribuțiile lor au fost vitale. Iar povestea lor merită să fie adusă în prim-plan.
Computerele umane – mințile din umbră
La începutul secolului XX, într-o eră fără computere digitale, calculele aeronautice și, ulterior, cele spațiale erau realizate manual. În 1935, Langley Memorial Aeronautical Laboratory din Virginia a angajat primele femei pentru a aborda această provocare. Acestea erau denumite „computere umane” – matematiciene dedicate realizării calculelor necesare pentru proiectarea aeronavelor și, mai târziu, a vehiculelor spațiale.
Odată cu pregătirile americane pentru al Doilea Război Mondial, cerințele pentru forța de muncă calificată au crescut. Femeile, în special cele afro-americane, au găsit oportunități în programul de cercetare aeronautică. Deși contribuțiile lor erau esențiale, acestea lucrau în spatele scenei, fără a fi menționate în publicații științifice sau articole de presă.
Katherine Johnson, una dintre cele mai renumite matematiciene din acea perioadă, a calculat traiectoria zborului lui John Glenn în jurul Pământului, câștigând astfel încrederea astronautului. Christine Darden a fost o altă femeie inovatoare, expertă în proiecte de dezvoltare supersonică. Povestea acestor femei a fost adusă în atenția publicului prin cartea și filmul „Hidden Figures” (2016), simbolizând curajul lor.
Langley – laboratorul științific și social
Dincolo de funcția sa științifică, Langley a devenit un adevărat laborator social. În ciuda eforturilor depuse, femeile – și, în special, femeile de culoare – s-au confruntat cu multe obstacole: toaletă separată, acces limitat la sala de întâlniri, salarii mai mici și o recunoaștere insuficientă.
În 1941, ca urmare a Marșului pentru Drepturile Civile și a ordinului executiv emis de Franklin D. Roosevelt (Ordinul 8802), guvernul federal a interzis oficial discriminarea rasială în rândul forței de muncă guvernamentale. Astfel, afro-americance talentate au fost angajate în centrul de cercetare, lucrând în divizii separate, sub condiții inechitabile, dar cu pasiune.
Deși nu avem date precise, un studiu din 1992 estimează că sute sau chiar mii de femei au fost implicate în proiectele NACA, mai târziu NASA, între 1935-1970. Divizia „computerele umane” a fost în cele din urmă desființată în anii ’70, odată cu evoluția tehnologică a calculatoarelor digitale.
Primele femei pregătite pentru spațiu – programul FLAT
O altă pagină captivantă din istoria femeilor în explorarea spațială este legată de programul FLAT (First Lady Astronaut Trainees), un grup de femei-pilot care, deși nu erau oficial parte din NASA, au trecut prin aceleași teste riguroase ca astronauții bărbați.
Jerrie Cobb este emblema acestui grup. Pilot cu experiență, cu recorduri de zbor, Cobb a excelat la evaluările concepute de Dr. William Randolph Lovelace—medicul care a creat probele pentru Programul Mercury. 13 aviatore au fost selectate și au demonstrat o performanță fizică și psihologică remarcabilă în multe situații.
Din păcate, programul a fost închis din motive politice și sociale. În plus, legislația americană stipula că astronauții trebuiau să fie piloți.
