Situația îngrijorătoare a păsărilor marine în Svalbard: mercurul, un nou risc în Arctica
Păsările marine din Svalbard, parte a arhipelagului Arctic din Norvegia, se confruntă cu o amenințare din ce în ce mai gravă: concentrații crescute de mercur, un metal greu cu efecte nocive asupra sănătății organismelor vii. Cercetătorii trag un semnal de alarmă cu privire la declinul accelerat al populațiilor de păsări marine din Norvegia, semnalând mai mulți factori de risc, printre care se numără și contaminarea cu mercur.
Mercurul – un risc invizibil
Mercurul reprezintă o substanță extrem de dăunătoare pentru toate formele de viață, incluzând oameni și animale. Chiar și în cantități reduse, el poate afecta sistemele nervos, hormonal și imunitar. În cazul păsărilor marine, expunerea la mercur poate cauza tulburări comportamentale, probleme de reproducere și chiar deces prematur.
Conform unui studiu recent publicat în revista Science of the Total Environment, nivelurile de mercur în diverse specii de păsări din Svalbard, precum pescărușul cu trei degete (Rissa tridactyla) și Uria lomvia, au depășit limitele considerate periculoase pentru reproducere și supraviețuire. “Nu cunoaștem exact implicațiile acestui lucru pe termen lung la nivelul populației, dar este evident că mercurul afectează păsările în moduri care le pun în pericol viața și perpetuarea speciei,” afirmă biologul Silje Lundgren de la Universitatea Norvegiană de Științe și Tehnologie (NTNU).
Sursele poluării și efectele asupra ecosistemelor arctice
Deși Svalbard este o regiune aparent izolată și sălbatică, poluarea nu o ocolesc. Studiile arată că o mare parte din mercur ajunge în această zonă din Asia, unde emisiile rezultate din producția industrială pe bază de cărbune sunt semnificative. Vaporii de mercur din atmosferă se depun sub formă de particule în zăpadă și gheața arctică, iar odată cu topirea ghețarilor – accelerată semnificativ de schimbările climatice – aceste substanțe se infiltrează în lanțul trofic marin.
În Svalbard, unde mai mult de jumătate din suprafața terestră este acoperită de ghețari, topirea anuală eliberează aproximativ 45 de miliarde de tone de apă în ecosistemul marin, frecvent contaminată cu poluanți industriali, metale grele și alte substanțe toxice acumulare în ultimele decenii.
O schimbare riscantă în dieta păsărilor marine
Un alt factor care contribuie la creșterea concentrațiilor de mercur în păsările marine este modificarea obiceiurilor alimentare. În mod obișnuit, specii precum Rissa tridactyla se hrăneau cu pești arctici precum Boreogadus saida, dar încălzirea apelor din fiordurile din Svalbard a adus specii din Atlantic, cum ar fi heringul, capelinul și krillul. Înlocuirea prăzii tradiționale cu aceste specii a fost asociată cu o creștere a nivelului de mercur în sângele și penele păsărilor.
Această adaptare, deși ar putea părea temporar benefică în ceea ce privește resursele alimentare, se dovedește a fi o sabie cu două tăișuri. Păsările sunt expuse la o cantitate mai mare de toxine, ceea ce le face și mai vulnerabile într-un mediu deja ostil.
Accelerația schimbărilor climatice în Svalbard
Regiunea Svalbard se încălzește într-un ritm alarmant – de două ori mai repede decât restul Arcticii și de cinci ori mai rapid decât media globală. Aceasta contribuie direct la accelerarea topirii ghețarilor și, implicit, la eliberarea de poluanți anterior „înghețați” în ghețari. Efectul asupra faunei locale este amplificat: habitatul se transformă, dieta se schimbă, iar nivelurile de toxine, precum mercurul, cresc.
