Creșterea Alarmantă a Deșeurilor Spațiale și Pericolul Sindromului Kessler
Într-o perioadă de expansiune a activităților din spațiu, Agenția Spațială Europeană (ESA) atenționează, prin Raportul său privind mediul spatial pentru 2025, că planeta noastră se confruntă cu o problemă din ce în ce mai gravă: proliferarea deșeurilor spațiale. Fiecare lansare nouă contribuie la adăugarea de obiecte pe orbita Terrei, cu o viteză semnificativ mai mare decât cea cu care acestea revin în atmosferă și se descompun. În perspectivă, acest dezechilibru ar putea crea un mediu orbital periculos, având consecințe importante asupra comunicațiilor, navigației, explorării științifice și funcționării infrastructurii planetare.
Ce reprezintă deșeurile spațiale?
Deșeurile spațiale, denumite și reziduuri orbitale, cuprind resturi de sateliți nefuncționali, etaje de rachete abandonate, bucăți generate de coliziuni sau de explozia necontrolată a navelor spațiale, precum și componente minore desprinse în mod natural din cauza uzurii. Principala problemă legată de aceste deșeuri este că ele se deplasează cu viteze extrem de mari (aproximativ 28.000 km/h), conferindu-le o energie cinetică capabilă să cauzeze daune semnificative obiectelor funcționale de pe orbită, indiferent de dimensiunea fragmentului.
Statistici alarmante
Conform estimărilor ESA, în prezent, pe orbita Pământului se află:
– Peste 11.000 de sateliți activi, care îndeplinesc funcții științifice, comerciale sau guvernamentale.
– Aproximativ 54.000 de obiecte de peste 10 cm.
– 1,2 milioane de fragmente între 1 și 10 cm.
– Peste 130 milioane de particule între 1 mm și 1 cm.
Aceste date nu includ obiectele care sunt prea mici pentru a fi identificate, dar care, în ciuda dimensiunii lor reduse, pot pune în pericol misiunile spațiale, echipamentele sau chiar persoanele.
Sindromul Kessler – un efect de reacție în lanț periculos
Conceptul de sindrom Kessler, creat de Donald Kessler, un cercetător de la NASA, descrie o situație în care densitatea obiectelor pe orbita joasă a Pământului (LEO) este atât de mare încât coliziunile dintre acestea cresc exponențial. Aceste coliziuni generează și mai multe resturi, care pot interacționa cu alte obiecte, amplificând astfel numărul deșeurilor. Dacă acest efect de reacție în lanț devine necontrolat, anumite orbite critice, precum cele utilizate pentru meteorologie, comunicații sau observații ale Pământului, ar putea deveni impracticabile timp de decenii.
Fragmentarea, principala cauză a deșeurilor
Deși coliziunile reprezintă un motiv principal de îngrijorare, chiar și în absența acestora, deșeurile spațiale cresc natural prin alte metode. În 2024, ESA a raportat 11 incidente semnificative de fragmentare non-colizională, cum ar fi explozii cauzate de acumularea de presiune în rezervoare de combustibil sau probleme tehnice la sateliți. Aceste evenimente au dus la generarea a peste 2.600 de noi fragmente de deșeuri. Provocarea devine și mai complexă deoarece aceste fragmente sunt dificil de anticipat, controlat și gestionat, în special dacă nu sunt plasate pe orbite de degradare, unde ar putea fi distruse în atmosferă fără a crea riscuri suplimentare.
Eforturi globale pentru gestionarea resturilor spațiale
Deși problema este copleșitoare, există inițiative promițătoare:
1. Îndepărtarea controlată – În 2024, ESA a raportat o creștere a numărului de sateliți și etaje de rachetă readuse în atmosferă într-un mod controlat, astfel încât să ardă
