Polul Nord ar putea migra spre vest din cauza topirii ghețarilor
Un studiu recent publicat în revista Geophysical Research Letters sugerează că Polul Nord geografic ar putea să se deplaseze cu până la 27 de metri spre vest până la finalul secolului, din cauza schimbărilor climatice cauzate de activitățile umane. Această descoperire subliniază modul în care variațiile distribuției masei la nivel global – în special din cauza topirii ghețarilor – pot afecta mișcarea axei de rotație a Pământului.
Modificări nesemnificative? Nu chiar
Deși 27 de metri ar putea părea o distanță redusă la nivel planetar, acest tip de modificare are consecințe semnificative pentru navigația modernă, în special în domeniul sateliților și al misiunilor spațiale. Sistemele de referință utilizate pentru localizarea precisă pe glob, inclusiv în spațiu, se bazează pe poziția axei de rotație a Pământului — un punct de sprijin esențial în cadrul navigației contemporane.
Redistribuția masei și legătura cu topirea gheții
Cercetătorii de la ETH Zurich au examinat atât datele istorice despre mișcarea polilor începând din 1900, cât și proiecțiile privind topirea gheții până în 2100. Ei au constatat că redistribuirea masei oceanice — în mare parte datorată topirii accelerate a ghețarilor din Groenlanda și Antarctica — are un efect tangibil asupra poziției polilor geografici ai Pământului.
Pe măsură ce gheața se topește și apa se îndreaptă spre oceane, masa totală a Pământului rămâne constantă, dar distribuția ei se schimbă: zonele care își pierd greutatea (precum ghețarii) devin mai ușoare, în timp ce oceanele devin mai grele. Acest dezechilibru determină o ușoară „clătinare” a Pământului, similară cu mișcările unui titirez care își pierde stabilitatea.
În cel mai pesimist scenariu – cu emisii de gaze cu efect de seră ridicate – Polul Nord ar putea migra cu peste 27 de metri spre vest. Într-un scenariu mai optimist, deplasarea ar putea fi restricționată la 12 metri. Chiar și în această situație, efectul ar fi semnificativ.
Legătura cu trecutul geologic: ajustarea izostatică glacială
Topirea ghețarilor și redistribuirea masei nu sunt fenomene recente în istoria planetei. După fiecare eră glaciară, scoarța terestră a experimentat un proces denumit „ajustare izostatică glaciară”: terenul care fusese comprimat sub greutatea ghețarilor începea să „revină la forma sa originală”, ridicându-se treptat de-a lungul a mii de ani.
Totuși, ceea ce este remarcabil în prezent este că influența umană, prin accelerarea topirii gheții, are un impact mai pronunțat asupra deplasării polilor decât acest fenomen geologic lent și natural. Potrivit coautorului studiului, Mostafa Kiani Shahvandi de la Universitatea din Viena, acest lucru sugerează o influență umană fără precedent asupra axei fizice a planetei.
Consecințe potențiale
– Navigația afectată: Multe sisteme de poziționare depind de poziția polilor. Schimbarea axei ar necesita recalibrări constante ale sistemelor de navigație globală (GPS).
– Explorare spațială: Sateliții și misiunile spațiale utilizează axa Pământului ca referință spațială. O axă instabilă poate compromite precizia localizării.
– Influențe climatice: Deplasarea axei ar putea modifica ușor distribuția radiației solare la nivel global, afectând modelele climatice pe termen lung.
Cât de vechi este acest fenomen?
O direcție viitoare a cercetării ar putea include analiza datelor paleoclimatice, pentru a înțelege mai bine cum s-au mișcat polii.
