De-Extincția Lupilor Preistorici: Viziune Științifică sau Strategii de Marketing Biotehnologic?
Într-un context în care biotehnologia pare să depășească limitele science-fictionului, firma americană Colossal Biosciences a captat atenția globală cu un anunț spectaculos: renașterea lupilor uriași preistorici (Aenocyon dirus), numiți popular „lupi teribili”, o specie dispărută în urma ultimei epoci glaciare. Cu toate acestea, declarațiile emfatic ridică întrebări legitime cu privire la știința din spatele proiectului și la similitudinea noilor exemplare cu specie extinsă de odinioară.
Ce reprezintă lupii teribili? O explorare în timp
Aenocyon dirus a fost o specie de canid preistoric care a populat America de Nord în timpul Pleistocenului târziu, până acum aproximativ 10.000 de ani. Acesti prădători impunători, având greutăți între 60 și 70 kg și o musculatură robustă, au fost, mult timp, considerați strămoși direcți ai lupilor moderni. Totuși, recente descoperiri genetice au demonstrat că această specie era semnificativ diferită de ceea ce se credea, având o linie evolutivă distinctă de cea a lupilor gri (Canis lupus) de peste 5,7 milioane de ani.
Declarațiile Colossal Biosciences
În prima parte a lunii octombrie 2024, compania Colossal a anunțat succesul în „reintroducerea la viață” a acestei specii prin trei pui modificați genetic: Romulus, Remus și Khaleesi. Cu blană albă, pufoasă, și trăsături impunătoare, aceștia au fost prezentați lumii ca simboluri ale lupului teribil.
Compania afirmă că a aplicat tehnologia de editare genetică CRISPR pentru a realiza 20 de modificări în genomul lupului gri, generând, astfel, o formă care ar putea prezenta asemănări estetice cu Aenocyon dirus.
Provocarea definiției unei „specii”
În centrul discuției se află o întrebare fundamentală în biologie: Ce constituie o specie? Biologul Beth Shapiro de la Colossal susține că un organism care „comportă, arată și îndeplinește aceeași funcție ecologică” ca o specie extinsă ar putea fi considerat un reprezentant al acelei specii.
Însă alți cercetători își exprimă rezerve față de această interpretare liberă. Geneticianul Jeremy Austin, expert în ADN antic, subliniază că asemănările morfologice în cazul canidelor pot fi înșelătoare, iar modificările estetic nu echivalează cu o reconstrucție genetică și comportamentală fidelă a unei specii dispărute. „Este ca și cum ai vopsi un câine să arate ca un panda”, susține Austin.
Realitate sau iluzie?
Colossal a realizat modificările genetice bazându-se pe genomul lupului gri, cu doar 20 de ajustări într-un genom care conține 2,5 miliarde de perechi de baze ADN. Numai cinci dintre aceste modificări au impact asupra culorii blănii, ceea ce pune la îndoială profunditatea transformării.
Mai mult, compania a folosit câini domestici ca și mame surogat, ceea ce demonstrează că procesul de reproducere continuă să fie profund dependent de tehnologiile convenționale, nu de clonarea completă a unei specii dispărute.
Implicatii etice și ecologice
Colossal a afirmat că urmărește să reintroducă lupii teribili în „ecosistemul lor nativ”. Totuși, experții avertizează că asemenea ecosisteme nu mai există așa cum erau acum 10.000 de ani. Schimbările climatice, urbanizarea și modificările din lanțurile trofice au transformat radical mediul natural nord-american.
Introducerea unor prădători mari, chiar și replici moderne ale unei specii extinse, ar putea perturba în mod semnificativ biodiversitatea locală sau ar putea duce la formarea
