DESCOPERIRE REVOLUȚIONARĂ: GALAXII „MOARTE” IDENTIFICATE ÎN UNIVERSUL TIMPURIU
O descoperire recentă realizată de o echipă internațională de astronomi, condusă de cercetători de la Universitatea din Geneva (UNIGE), contestă paradigmele contemporane ale cosmologiei și reînvie discuțiile despre evoluția galaxiilor în primele etape ale Universului. Cu ajutorul avansatelor instrumente ale Telescopului Spațial James Webb (JWST), astronomii au reușit să identifice galaxii care au încetat formarea de stele la doar 700 de milioane de ani după Big Bang — cu mult mai devreme decât estimările actuale.
Această revelație, considerată una dintre cele mai importante descoperiri cosmologice ale deceniului, a fost posibilă datorită programului RUBIES (Research on the Ultra-Bright Infrared Extragalactic Sources), care a utilizat spectroscopul NIRSpec al JWST pentru a obține informații detaliate despre compoziția galaxiilor îndepărtate. Cea mai semnificativă dintre aceste galaxii a fost denumită RUBIES-UDS-QG-z7.
Ce sunt galaxiile „moarte”?
Galaxiile „moarte” sau „stinse” sunt acele entități cosmice în care procesul de formare a stelelor s-a încheiat. Spre deosebire de galaxiile active, pline de gaz și praf care contribuie la nașterea de noi stele, aceste galaxii conțin predominant stele bătrâne, reci și de culoare roșie. În Universul contemporan, aproximativ jumătate dintre galaxii sunt considerate stinse – cele mai multe având formă eliptică sau lenticulară.
Până acum, astronomii credeau că aceste galaxii apar cu miliarde de ani mai târziu în evoluția Universului. Totuși, identificarea unor astfel de galaxii la mai puțin de un miliard de ani după Big Bang contestă această ipoteză.
RUBIES-UDS-QG-z7: un paradox astronomic
Galaxia RUBIES-UDS-QG-z7 este nu doar extrem de veche în momentul observării sale, ci și foarte densă. Diametrul său este de numai 650 de ani-lumină – de peste 15 ori mai mic decât Calea Lactee –, dar are o masă stelară de peste 10 miliarde de mase solare. Aceasta înseamnă că stelele din interiorul său sunt înghesuite într-un spațiu extrem de restrâns, indicând o densitate notabilă.
Spectrul obținut de JWST arată o populație de stele deja îmbătrânită, sugerând că această galaxie și-a format majoritatea stelelor într-un interval foarte scurt și apoi a suspendat complet procesul de creare a stelelor.
Ce oprește o galaxie din a mai produce stele?
O întrebare crucială ridicată de această descoperire este: Ce împiedică formarea de noi stele într-o galaxie aflată într-un cosmos tânăr, încă abundent în gaz?
Fenomenul care oprește brusc procesul de formare stelară se numește „înăbușire galactică”. Acesta poate avea mai multe cauze:
1. Activitatea nucleului galactic – găurile negre supermasive din centrul galaxiilor pot emite radiații și jeturi energetice capabile să disperseze sau să încălzească gazul necesar formării stelare.
2. Vânturi stelare – exploziile supernovelor sau radiația intensă a stelelor masive pot împinge gazul în afara galaxiei.
3. Interacțiuni și coliziuni – galaxiile pot fuziona sau interacționa gravitațional, destabilizând procesele interne și dispersând resursele pentru nașterea de noi stele.
Cu toate acestea, faptul că un astfel de proces poate avea loc atât de devreme în istoria Universului este complet neașteptat. Cercetătorii estimează că galaxiile stinse din primul miliard de ani ar putea fi cu peste 100 de ori mai numeroase decât sugerează modelele actuale.
Implicații pentru modelul cosmologic
Această desc
