Ce a separat Africa de America de Sud: Vulcanismul intens și forțele tectonice colosale
Desprinderea Africii de America de Sud reprezintă un episod captivant în istoria geologică a Pământului, un proces inițiat acum aproximativ 135 de milioane de ani, ce a schimbat pentru totdeauna configurația geografică a planetei. O cercetare recentă oferă o nouă perspectivă asupra acestui fenomen, concentrându-se pe activitatea vulcanică exuberantă care l-a însoțit și asupra efectelor sale asupra climei și biosferei.
Punctul de plecare al desprinderii: supercontinentul Pangeea și nașterea Oceanului Atlantic
Aproape cu 200 de milioane de ani în urmă, aproape toată masa terestră a pământului era unificată într-un vast supercontinent denumit Pangeea. Acesta a început să se descompună treptat, generând continentele pe care le recunoaștem astăzi. În cadrul acestui proces, numit deriva continentală, Africa și America de Sud s-au împărțit acum aproximativ 135 de milioane de ani, marcând debutul formării Oceanului Atlantic de Sud.
Cercetarea recentă, publicată în Earth-Science Reviews, afirmă că această despărțire a fost provocată de o activitate vulcanică intensă, corelată cu o anomalii termică din mantaua Terrei. Specialiștii au descoperit că cele mai importante erupții magmatice au avut loc între 135 și 131 de milioane de ani în urmă, atingând un vârf în jur de 134,5 milioane de ani.
Erupții uriașe și volume impresionante de magmă
Desprinderea Africii de America de Sud a fost acompaniată de eliberarea a peste 16 milioane de kilometri cubi de magmă. Această magmă s-a solidificat în timp, formând astăzi straturi masive de roci vulcanice observabile în America de Sud, Africa și pe fundul Oceanului Atlantic. În anumite zone – precum Namibia și Angola – grosimea acestor straturi poate ajunge până la un kilometru.
Un posibil mecanism: coloana de rocă superioară din adâncurile mantalei
Cercetători precum Mohamed Mansour Abdelmalak, geolog și geofizician la Universitatea din Oslo, sugerează că această activitate vulcanică ar fi fost generată de o coloană de rocă extrem de fierbinte, care urcă din profunzimea mantalei planetare. Astfel de coloane – cunoscute și sub denumirea de „hotspots” – sunt capabile să topească scoarța terestră și să provoace ruperi continentale.
Această teorie oferă o parte din explicația mecanismului tectonic care a dus la desprinderea supercontinentului, însă rămâne subiect de discuție în rândul comunității științifice, deoarece sunt necesare dovezi suplimentare, în special din zone inaccesibile, cum ar fi fundul adânc al oceanului în apropierea coastelor Argentinei și Uruguayului.
Conexiunea cu schimbările climatice și extincțiile ecologice
Un alt element semnificativ al acestor erupții este efectul asupra mediului înconjurător. Studiile geologice și paleontologice indică că această epocă a fost marcată de extincții de specii și de instabilitate climatică. De regulă, erupțiile vulcanice masive din trecutul planetei au condus la creșterea temperaturii, din cauza emisiilor de gaze cu efect de seră, cum ar fi dioxidul de carbon și metan.
Interesant este că, în cazul ruperii Africii de America de Sud, există dovezi ale unei răciri globale a climei care a urmat erupțiilor. Acest paradox ar putea fi explicat printr-un fenomen natural denumit „dezagregare” (weathering). Procesul implică descompunerea chimică a rocilor magmatice, care absoarbe dioxidul de carbon din atmosferă, contribuind astfel la reducerea temperaturilor globale.
Exemple contemporane: Islanda și Dorsala Medio-Atlantică
Un exemplu modern care ajută la elucidarea acestor fenomene se găsește în Islanda, unde Dors
