DESCOPERIRE ARHEOLOGICĂ MAJORĂ ATTESTĂ UN EPISOD BIBLIC: MOARTEA REGELUI IOSIA LA MEGIDDO
Una dintre cele mai importante și fascinante personalități ale Vechiului Testament, regele Iosia, capătă o nouă valoare istorică datorită unei recente descoperiri arheologice ce promit să consolideze legătura dintre textul biblic și adevărul istoric. Deși câțiva cercetători l-au considerat, până acum, doar o figură literară a tradiției iudaice, Iosia – conducătorul Iudei în secolul al VII-lea î.Hr. – pare să fi lăsat urme materiale care confirmă existența sa și contextul tragic al morții sale, deja relatate în Biblie.
O echipă de arheologi israelieni, sub conducerea lui Assaf Kleiman de la Universitatea Ben Gurion din Beersheba, a publicat recent un studiu care sugerează că situl antic Tel Megiddo din nordul Israelului ar putea fi locul precis unde Iosia a fost ucis de faraonul egiptean Necho II, așa cum indică scripturile.
CONFIRMAREA UNEI NARRAȚIUNI BIBLICE: IOSIA ȘI CAMPANIA EGIPTEANĂ
Conform Vechiului Testament, în special în 2 Regi 23:29-30 și 2 Cronici 35:20-24, Iosia își găsește sfârșitul în timp ce încearcă să oprească armata egipteană, condusă de Necho II, aflată într-o campanie militară spre nord. Biblia menționează Megiddo ca locul bătăliei și al morții regelui. Până recent, nu existau dovezi materiale care să susțină acest eveniment.
Săpăturile recente de la Tel Megiddo au scos la iveală o clădire administrativă de mari proporții, datată în jurul anului 600 î.Hr. – coincizând cu perioada în care se crede că Iosia ar fi domnit și ar fi murit. În interiorul acesteia au fost descoperite numeroase artefacte, inclusiv vase ceramice aduse din Egipt și Grecia. Aceste obiecte sugerează nu doar existența unor relații comerciale, ci și prezența unei garnizoane militare egiptene, întărind contextul conflictului militar menționat în Biblie.
CUM SE CONECTEAZĂ IOSIA LA GENEALOGIA LUI IISUS
În Noul Testament, în special în Evanghelia după Matei (capitolul 1), Iosia este menționat ca parte a strămoșilor lui Iisus Hristos. Această descoperire nu doar că întărește valoarea istorică a figurii sale, ci subliniază și importanța sa teologică. Astfel, regele Iosia devine un personaj de legătură între cele două Testamente, între istoria poporului Israel și apariția creștinismului.
Iosia este prezentat în cărțile Regilor și Cronicilor ca un reformator religios semnificativ. El a distrus cultul idolilor, a demolat sanctuarele păgâne și a reînnodat Legământul poporului cu Dumnezeu. A fost o figură centrală într-o eră marcată de schimbări religioase și confruntări geopolitice între marile puteri ale vremii: Egiptul, Asiria și Babilonul.
IMPLICAȚII ISTORICE ȘI TEOLOGICE
Până de curând, majoritatea studiilor despre Iosia se bazau pe surse religioase, fără dovezi arheologice solide. Această descoperire furnizează un suport fizic narațiunilor scripturale și redeschide dezbaterea asupra gradului în care textul biblic se bazează pe evenimente istorice.
În plus, prezența ceramicii grecești în clădirea descoperită la Tel Megiddo susține teoria conform căreia în zonă existau mercenari greci angajați de forțele egiptene, complexificând astfel contextul geo-politic și etnic al acelei lumi antice. Această observație este corroborată și de profețiile lui Ieremia și Ezechiel.
