Astronomii de la Universitatea Warwick Identifică o Pereche Rară de Stele în Pragul unei Supernove Impresionante
O echipă de astronomi de la Universitatea Warwick, din Marea Britanie, a descoperit un sistem stelar binar extrem de neobișnuit, format din două stele pitice albe compacte și masive, situate la aproximativ 150 de ani-lumină de Terra. Acest sistem este remarcabil nu doar prin proximitatea față de planeta noastră, ci și prin destinul său cosmic inevitabil: o explozie grandioasă sub forma unei supernove de tip 1a.
Ce sunt supernovele de tip 1a?
Supernovele de tip 1a reprezintă unele dintre cele mai fascinante evenimente cosmice, celebre pentru strălucirea lor uluitoare și rolul esențial pe care îl au în cosmologie. Acestea apar atunci când o stea pitică albă (nucleul dens al unei stele epuizate) acumulează o masă suficientă pentru a depăși presiunea gravitațională, ceea ce duce la un colaps termonuclear exploziv.
Aceste supernove sunt utilizate în astronomie ca „lumânări standard”, adică obiecte cu luminozitate bine cunoscută, importante pentru măsurarea distanțelor între galaxii și investigarea expansiunii Universului.
O teorie așteptată, acum validată
Ipoteza conform căreia supernovele de tip 1a rezultă din fuziunea unor sisteme binare de pitice albe este discutată de decenii. În aceste sisteme, pitica albă cu o masă mai mare atrage material de la steaua sa companionă. Atunci când masa ajunge la o valoare critică — de obicei în jurul limitei Chandrasekhar de 1,4 mase solare — steaua explodează.
James Munday, cercetător doctor la Universitatea Warwick, a condus echipa de astronomi care a realizat această descoperire importantă. Conform lui, „Am fost foarte încântați să găsim o dublă pitică albă locală extrem de compactă, având o masă totală ce depășește această valoare critică. Acesta este exact tipul de sistem pe care astronomii îl caută pentru a înțelege mai bine procesul formării supernovelor de tip 1a.”
Un sistem compact și masiv
Noul sistem binar observat se remarcă prin mai multe trăsături:
– Este extrem de compact: distanța dintre cele două stele este de doar 1/60 din distanța dintre Terra și Soare.
– Dispune de o masă combinată de 1,56 ori mai mare decât cea a Soarelui – cea mai mare masă confirmată vreodată pentru un asemenea sistem.
– Se află într-o orbită care durează aproximativ 14 ore, dar pe măsură ce timpul avansează, mișcarea orbitală va accelera datorită emisiilor de unde gravitaționale.
Unde gravitaționale și cronometrarea cosmică
În următoarele miliarde de ani, cele două stele se vor apropia treptat din cauza emisiilor de unde gravitaționale, pierzând energie și scurtând distanța orbitală. Cu puțin înainte de explozie, ele vor ajunge să completeze o orbită în doar 30–40 de secunde, un final exploziv prefigurat de o spirală finală a „dansului stelar”.
Chiar dacă acest sistem se află la doar 150 de ani-lumină distanță, supernova va avea loc într-un viitor îndepărtat — peste aproximativ 23 de miliarde de ani. Prin urmare, acest eveniment nu prezintă un pericol pentru planeta noastră, dar oferă o oportunitate științifică valoroasă pentru a înțelege viitorul Universului.
Explozie și moștenire cosmică
Ceea ce face această supernovă și mai remarcabilă este posibilitatea unei detonații cvadruple, un fenomen rar și încă puțin înțeles. Acest eveniment ar putea conduce la o explozie extrem de energetică și luminoasă.
Când explozia va avea loc, întreaga masă acumulată va provoca o reacție în lanț.
