Descoperire impresionantă: Amfibieni colosali, victime ale unei misterioase mortalități în masă din Triasic
Un grup de savanți americani a dezvăluit o descoperire remarcabilă în domeniul paleontologiei, oferind o privire rară în vremurile străvechi ale planetei. Într-un sit fossilifer situat în Dubois, Wyoming – denumit Nobby Knob – au fost descoperite rămășițele a zeci de amfibieni uriași, de dimensiunea unui aligator, care au dispărut simultan într-un eveniment de mortalitate în masă ce a avut loc acum aproximativ 230 de milioane de ani.
Această descoperire este considerată una dintre cele mai semnificative de acest tip și aduce noi perspective asupra vieții preistorice din cadrul Triasicului Târziu.
O călătorie în trecut: Temnospondili, giganții din Triasic
Specia identificată, denumită Buettnererpeton bakeri, aparține unui grup de amfibieni antici numiți temnospondili metoposauride. Aceștia au trăit în medii de apă dulce din emisfera nordică în perioada Triasicului Târziu (aproximativ 237–201 milioane de ani în urmă), o eră marcată prin modificări climatice semnificative și tranziții în ecosisteme, prefigurând una dintre cele cinci mari extincții în masă din istoria Pământului.
Temnospondilii se remarcau prin cranii plate, membre relativ scurte și dimensiuni impresionante pentru amfibieni, unele specii atingând lungimi de peste 2 metri. Aceștia își petreceau cea mai mare parte a timpului în lacuri sau râuri, fiind prădători de vârf în ecosistemele lor.
Situl Nobby Knob: O capsulă temporală a mortalității în masă
Sub conducerea dr. Aaron Michael Kufner, profesor asistent de biologie la Universitatea din Wisconsin-Madison, echipa de cercetare a excavat cu atenție regiunea sedimentară denumită Nobby Knob. Descoperirea uimitoare a constat în zeci de indivizi Buettnererpeton bakeri îngropați în același strat geologic, în condiții ce sugerează o moarte bruscă și simultană.
Analizele sedimentelor și ale pozițiilor fosilelor sugerează că zona a funcționat ca un câmp de inundare cu ape foarte calme în acea perioadă. Absența semnelor de transport sau degradare osoasă semnificativă sugerează că scheletele au rămas în mare parte neperturbate de la vremea decesului, sprijinind astfel ipoteza unui eveniment de mortalitate în masă care a avut loc extrem de rapid.
Ipoteze cu privire la cauzele morții
Cercetătorii formulează mai multe ipoteze pentru explicația evenimentului de mortalitate. Printre acestea:
– Reproducere sezonieră: Temnospondilii s-ar fi adunat într-o anumită locație pentru reproducere, iar un fenomen natural devastator (precum o secetă extremă sau un colaps al sistemului hidrologic local) ar fi dus la moartea rapidă a întregii populații.
– Secetă extremă: Este posibil ca retragerea rapidă a apei, cauzată de schimbări climatice sezoniere, să fi lăsat animalele izolate și incapabile să migreze, ceea ce ar fi condus la deshidratare, înfometare și, în cele din urmă, moarte.
Ceea ce este cert este că acest eveniment nu include o depunere treptată a rămășițelor – așa cum se observă frecvent în alte situri – ci un episod distinct de mortalitate, ceea ce îl face extrem de valoros pentru studiul comportamentului și ecologiei acestor animale dispărute.
Importanța științifică a descoperirii
Rezultatul studiului a fost publicat în renumita revistă științifică PLOS One, și subliniază că fosilele de la Nobby Knob reprezintă mai mult de jumătate din numărul total de indivizi cunoscuți ai speciei Buettnererpeton bakeri.
