Typhoon – Monștrii Invizibili ai Războiului Rece
În decembrie 1980, universul submarinelor nucleare a fost revoluționat de apariția unei mașinării tehnologice enorme: TK-208, primul model din gama Typhoon. Acest gigant subacvatic, cu o lungime de 175 de metri și o greutate de 48.000 de tone în starea sa scufundată, nu era doar cel mai mare submarin realizat vreodată, ci și una dintre cele mai sofisticate arme ale Războiului Rece. Denumit oficial în Rusia Proiectul 941 „Akula” (care nu trebuie confundat cu clasa occidentală Akula), Typhoon a fost conceput ca o fortăreață subacvatică capabilă să reziste unui conflict nuclear global.
Contextul strategic: Replica URSS la amenințarea americană
În anii 1970, Statele Unite realizau progrese mari în dezvoltarea submarinelor balistice din clasa Ohio, echipate să emită 24 de rachete Trident din locații invizibile aproape de țărmul sovietic. Această capacitate de atac preventiv impunea Uniunii Sovietice să descopere o soluție – una care să integreze o capacitate de ripostă masivă, supraviețuirea în condiții ostile și invizibilitate.
Designul fără precedent al lui Typhoon
Încredințată biroului Rubin, proiectarea lui Typhoon a presupus o revizuire completă a arhitecturii unui submarin balistic. Inginerii au elaborat un design multicarenă care includea cinci secțiuni presurizate – două mari și trei auxiliare – rezultând un submarin cu o lățime de peste 23 de metri și o stabilitate sporită. Structura sa „catamaran” permitea o compartimentare eficientă și rezistența la daune multiple.
Sistemul de propulsie, compus din două reactoare nucleare OK-650, oferea suficientă putere pentru a menține nava scufundată timp de până la 120 de zile, cu singura limitare fiind aprovizionarea cu alimente. Submarinul putea opera neobservat, chiar și sub calota de gheață din Arctic, și era capabil să lanseze până la 200 de focoase nucleare din 20 de rachete strategice R-39 Rif, fiecare având 10 ogive cu ghidare independentă (MIRV).
Armament și caracteristici tehnice
– 20 de rachete balistice R-39 Rif (SS-N-20 Sturgeon)
– 200 focoase nucleare (10/ogivă MIRV)
– 22 torpile și rachete antisubmarin
– 8 rachete antiaeriene portabile Igla
– Adâncime de operare: până la 400 metri
– Viteză de deplasare: 27 noduri la suprafață, 25+ noduri sub apă
– Echipaj: 160 de persoane
Confortul fără egal la bord
Typhoon nu era doar o platformă pentru lansarea finală – oferea și condiții de trai surprinzător de decente pentru un submarin militar. Ofițerii și membrii echipajului beneficiau de:
– Cabine private (două persoane pentru ofițeri, șase pentru restul echipajului)
– Saună de 23 de metri pătrați
– Mică piscină terapeutică
– Sala de sport complet echipată
– Seră hidroponică cu plante pentru morale și purificarea aerului
După cum afirma un fost membru al echipajului, Sergei Volkov: „Nu era lux, dar era uman. Când te afli la bord cu 200 de focoase nucleare, moralul nu este un detaliu.”
Costuri exorbitante, ambiții în concordanță
Construcția celor șase unități Typhoon a costat URSS aproximativ 3-4 miliarde de dolari (la valoarea din anii ’80). Întreținerea acestora era la fel de complicată precum construcția: necesitau dane speciale, infrastructură de andocare unică și o flotă de sprijin pentru transportul și instalarea rachetelor.
După încheierea Războiului Rece și prăbușirea economică a Rusiei anilor
