Un nou cercetare: Talamusul – Poarta către conștiința umană
Conștiința umană, acea senzație fină de a fi prezent, de a simți și de a gândi, a fost mult timp una dintre cele mai mari mistere ale neuroștiinței. Deși majoritatea teoriilor anterioare au subliniat cortical cerebral ca centru principal al conștientizării, un nou studiu inovator publicat în revista Science și preluat de Nature sugerează o schimbare radicală de viziune: talamusul – o structură profundă și mai puțin cunoscută a creierului – ar putea avea un rol esențial în filtrarea informațiilor care intră în conștiința noastră.
Descoperirea: O privire simultană în cortex și talamus
Pentru prima oară, cercetătorii au reușit să observe activitatea sincronizată dintre cortexul prefrontal și talamus în timp real, în rândul oamenilor. Studiul a fost condus de Mingsha Zhang, neurolog la Universitatea Normală din Beijing, iar experimentul s-a derulat cu ajutorul unor pacienți tratați pentru dureri cronice de cap cărora le-au fost implantați electrozi în creier. Această situație rară a oferit o oportunitate unică de a evalua simultan activitatea neuronală din două regiuni vitale ale creierului: cortexul cerebral (responsabil de funcții cognitive complexe) și talamusul (implicat în procesarea informațiilor senzoriale).
În cadrul experimentului, participanții au fost instruiți să urmărească simboluri luminoase care apăreau intermitent pe un ecran. În mod intenționat, unele imagini erau prezentate atât de delicat încât erau conștient percepute doar în aproximativ jumătate din cazuri. Rezultatele au fost revelatoare: în momentele în care participanții percepeau simbolul conștient, talamusul înregistra o explozie de activitate anterioară și sincronizată cu cea din cortexul prefrontal. În contrast, în episoadele de non-percepție, acest tipar coerent de activitate neuronală lipsea.
Talamusul ca „filtru” al conștiinței
Aceste observații sprijină ipoteza că talamusul nu este doar un simplu releu pasiv al informațiilor senzoriale, ci un adevărat „filtru” al conștiinței. Activitatea sa pare să decidă care stimuli devin accesibili conștiinței și care sunt ignorați sau procesați la un nivel subconștient.
Această idee este susținută și de cercetări anterioare efectuate pe animale. Un exemplu remarcabil este un experiment din 2020 pe șoareci, în care stimuli subtili (precum mișcarea fină a mustăților) generau semnale neuronale ce activau talamusul doar atunci când șoarecii percepeau acele mișcări. Asemănarea dintre comportamentul cerebral al oamenilor și al șoarecilor în ceea ce privește procesarea senzorială conștientă întărește teoria unui rol central al talamusului în modularea percepției.
Distincția subtilă dintre atenție și conștiință
Cu toate acestea, un aspect important care rămâne de discutat este diferența dintre simpla atenție și starea de conștiință autentică. Atenția implică procesarea activă și direcționată a unui stimul, în timp ce conștiința presupune o experiență subiectivă, trăită a acelei informații. Liad Mudrik, neurolog la Universitatea din Tel Aviv, recunoaște valoarea acestei cercetări, dar subliniază necesitatea unor studii suplimentare care să facă o distincție clară între cele două procese cognitive.
Implicații: O nouă paradigmă în neuroștiință
Consecințele acestui studiu sunt extrem de semnificative. Dacă talamusul reprezintă cu adevărat poarta prin care informațiile senzoriale pătrund în conștiință, acest lucru ar putea schimba radical modul în care percepem tulburările neuropsihologice precum coma, stările vegetative, ADHD sau schizofrenia, în care mecanismele implicate în filtrarea și
