Descoperirea din Anatolia care Reformulează Istoria Inegalității Sociale în Antichitate
Un studiu recent realizat de o echipă internațională de cercetători de la University College London, University of Central Lancashire (Marea Britanie), Ege University (Turcia) și alte instituții a evidențiat noi perspective asupra originilor ierarhiei sociale în epoca bronzului timpuriu. Cercetătorii au examinat rămășițele funerare descoperite în situl Başur Höyük din sud-estul Anatoliei (astăzi, Turcia), găsind dovezi ale inegalităților sociale pronunțate cu mult înainte de apariția regatelor urbane sau a codificării societății prin legi și administrație centralizată.
Această cercetare, publicată în renumitul Cambridge Archaeological Journal, schimbă în mod semnificativ înțelegerea noastră asupra tranziției de la societăți egalitare la cele ierarhice în Orientul Apropiat antic.
Tradiție vs. Realitate arheologică
Până în prezent, se considera că formarea societăților complexe a avut un parcurs liniar: comunități egalitare au evoluat către orașe organizate, cu conducători, funcționari și sisteme legale. Această viziune a fost susținută în principal de dovezile găsite în sudul Mesopotamiei, unde mormintele inegale sugerau distribuții disproporționate ale resurselor și apariția statului.
Cu toate acestea, descoperirile din Anatolia oferă o nouă perspectivă asupra formării ierarhiilor: inegalitatea putea să apară și în afara structurilor urbane complexe, în moduri mai puțin evidente, dar semnificative din punct de vedere cultural.
Ce a fost găsit la Başur Höyük?
Situl arheologic Başur Höyük, datat între 3100–2800 î.Hr., include 18 morminte diverse – de la complexe din piatră până la simple gropi funerare. Printre cele mai remarcabile descoperiri se numără:
– Morminte bogat decorate ce conțineau adolescenți, atât băieți, cât și fete, cu vârste între 12–16 ani.
– Aceste morminte includeau accesorii de lux: arme metalice, bijuterii elaborate, haine deosebite – indicii ale unui statut privilegiat.
– Mormintele mai modeste, adesea situate în apropiere, conțineau posibile victime ale violenței ritualice, poate sacrificați.
– Analizele genetice și izotopice au arătat că acești adolescenți fastuos îngropați nu aveau legături de rudenie apropiate între ei și proveneau din alte zone geografice.
Astfel, inegalitatea nu era transmisă genetic și nu reflecta un sistem politic sau birocratic în plină expansiune.
Metodologia cercetării
Pentru a înțelege structura acestor ierarhii sociale incipiente, cercetătorii au folosit:
– Secvențierea ADN-ului antic – pentru a stabili conexiuni biologice între indivizi.
– Analize izotopice de stronțiu și plumb – pentru a determina originea geografică a persoanelor.
– Examinări osteologice – pentru a analiza vârsta, sexul și traumele.
– Clasificarea artefactelor funerare – în funcție de material, complexitate și sursa de producție.
Această abordare interdisciplinară a oferit o înțelegere clară a stratificării sociale timpurii și a dezvoltării cultului funerar.
Adolescenții – simboluri ale statutului?
Concentrarea asupra bunurilor funerare legate de adolescenți, fără dovezi de prestigiu moștenit sau legături familiale, a dus la formularea a două ipoteze principale:
1. O ierarhie bazată pe vârstă – Este posibil ca tinerețea să fi avut un rol privilegiat în societatea de la Başur Höyük. Adolescenții puteau fi considerați purtători ai unui rol ritualic sau inițiatic.
2. Cultul tinereții – Acesti tineri ar fi putut fi venerați ca simboluri ale purității, sacrificându-se ritual pentru protecția sau regenerarea comunității.
