O anomalie misterioasă în câmpul magnetic al Pământului a stârnit din nou atenția comunității științifice mondiale. Aceasta se referă la Anomalia Atlanticului de Sud (South Atlantic Anomaly – SAA), o zonă extinsă între America de Sud și sud-vestul Africii, unde intensitatea câmpului magnetic este semnificativ mai redusă comparativ cu alte regiuni ale planetei. Deși această situație nu reprezintă o amenințare directă pentru viața de pe Pământ, ea constituie o provocare majoră pentru tehnologia spațială.
Ce reprezintă Anomalia Atlanticului de Sud?
Câmpul magnetic al Pământului funcționează ca un scut protector împotriva radiațiilor solare și cosmice. Totuși, în zona denumită Anomalia Atlanticului de Sud, acest ecran natural este considerabil diminuat. Sateliții, telescoapele spațiale și chiar echipamentele de la bordul Stației Spațiale Internaționale (ISS) sunt expuși riscurilor când tranzitează acest “punct vulnerabil” al magnetosferei.
NASA a caracterizat această regiune ca o „grea în spațiu” – o zonă în care particulele încărcate energetic din vântul solar pătrund mai ușor în apropierea orbitei terestre inferioare. Această penetrare generează probleme serioase pentru electronica delicată a sateliților: scurtcircuite, pierderi de date, blocaje temporare și, în cele mai grave cazuri, avarii ireparabile.
În ce mod influențează anomalia sateliții și misiunile spațiale?
Orice satelit care trece prin zona SAA este supus unui nivel mai ridicat de radiații. Pentru a preveni defecțiunile, operatorii acestor dispozitive dezactivează temporar sistemele neesențiale și limită activitățile sensibile pe durata tranzitului.
Simulările și datele colectate de NASA demonstrează că anomalia poate afecta și computerele de bord și camerele de observație ale telescoapelor spațiale. De exemplu, Hubble își deconectează temporar senzorii atunci când traversează această regiune. ISS, care orbitează la o altitudine mai mică comparativ cu multe alte misiuni spațiale, resimte frecvent efectele anomaliei, motiv pentru care beneficiază de protecții suplimentare.
Un fenomen în continuă expansiune
Studii recente sugerează că Anomalia Atlanticului de Sud nu rămâne statică. De la descoperirea sa, oamenii de știință au observat că aceasta își schimbă forma și dimensiunea. Începând cu anii 1960, zona afectată a crescut constant, iar intensitatea câmpului magnetic din interiorul ei a continuat să scadă.
În prezent, unele modele predictive indică posibilitatea ca fenomenul să se extindă spre vest, intensificându-se. Această tendință i-a făcut pe cercetători să se întrebe dacă asistăm la începutul unei inversări magnetice majore – un proces natural prin care polii magnetici ai Pământului își schimbă poziția. Astfel de inversări au avut loc ciclic de-a lungul istoriei planetei, la intervale de sute de mii de ani.
Posibila corespondență cu inversarea polilor magnetici
Dacă SAA este un precursor al unei noi inversări a polilor, consecințele ar putea fi importante. Pe perioada unui astfel de eveniment, câmpul magnetic global se reduce considerabil, ceea ce diminuează eficiența lungimii scutului protector împotriva radiațiilor.
Impactul nu s-ar limita doar la spațiu, ci s-ar resimți și la sol. Radiațiile sporite ar putea afecta centralele electrice, comunicațiile prin unde radio, rețelele GPS și chiar biosfera, inclusiv sănătatea umană. Totuși, cercetătorii subliniază că un astfel de proces este lent, desfășurându-se pe parcursul a mii de ani, așa că pericolele imediate sunt minime.
Cum urmărește NASA și comunitatea științifică acest fenomen?
NASA monitorizează cu regularitate Anomalia Atlanticului de Sud prin intermediul mai multor sateliți și misiuni spațiale.
