Baba Yaga – O manifestare a dualității naturii în mitologia slavă
Baba Yaga este cu siguranță unul dintre cele mai captivante și misterioase personaje din mitologia slavă, o figură plină de contradicții, mituri și simboluri. Departe de a fi o simplă vrăjitoare din povești, Baba Yaga joacă roluri variate în tradiția culturală slavă, unind într-un mod unic misterul, frica, înțelepciunea și forța naturii.
Originea denumirii și înțelesurile sale diverse
Termenul „baba”, comun în limbile slave, se traduce prin „femeie bătrână” sau „bunică”, dar poate fi, de asemenea, corelat cu noțiuni ca „vrăjitoare” sau „ghicitoare”. În cultura românească, ecoul acestui cuvânt este recognoscibil, în expresii precum „baba Cloanța” sau „baba Dochia”. Cuvântul „Yaga” poate fi interpretat ca „șarpe”, „nimfă a pădurii” sau chiar „o femeie malefică”. Această combinație sugera încă de la început un personaj feminin în vârstă, dar cu o apariție și trăsături supranaturale, adesea înfricoșătoare.
Locuința pe picioare de găină și elementele sale simbolice
Una dintre cele mai remarcabile imagini asociate cu Baba Yaga este casa ei ciudată, situată pe picioare imense de găină, care se poate roti și deplasa după bunul ei plac. Această locuință aparte este un simbol al mobilității, al limitelor dintre lumi – între viață și moarte, natura domestică și cea sălbatică. În jurul casei, un gard din oase și cranii adaugă valențe mitologice, sugerând puterea ei nelimitată și înfricoșătoare.
De la vrăjitoare malefică la ajutor providențial
În basmele slave, Baba Yaga este uneori portretizată ca un monstru ce devorează copii sau ca o ființă nemiloasă care supune protagoniștii la teste dificile. Cu toate acestea, același personaj poate să devină mentor, ghid sau protectoare, oferind îndrumări, obiecte magice sau ajutor – cu o condiție esențială: respectul, curajul și ingeniozitatea. Acest dublu rol o transformă într-un arhetip universal al „gardianului pragului” în călătoria eroilor.
Mai mult decât o vrăjitoare: un simbol al naturii și feminității
Etimologii și folcloriști, printre care și Vladimir Propp, au analizat în profunzime figura Babei Yaga. Conform lui, Baba Yaga reprezintă forțele naturale și primordiale care testează personajele din povești ca parte a unui drum inițiatic. Provocările pe care le adresează eroului nu sunt întâmplătoare, ci esențiale pentru dezvoltarea și maturizarea acestuia. În același timp, poate fi percepută ca o manifestare a haosului natural ce trebuie domesticit sau cu care individul trebuie să se confrunte pentru a accede la un nou nivel de conștiință.
Istoricul Maria Tatar extinde analiza afirmând că imaginea grotescă a Babei Yaga reflectă temerile culturale față de femeile înțelepte și independente, în timp ce Jack Zipes o leagă de ritmurile naturii – cicluri de viață, moarte și renaștere – precum și de feminitatea primordială, puternică și nelimitată.
Basmele – lecții morale și mit personal
Un exemplu clasic în care Baba Yaga își evidențiază latura ambivalentă este povestea fetei Vasilisa. Într-un fragment inspirat de literatura slavă adaptat de Rosie Sharkey, se povestește că Vasilisa pleacă într-o călătorie inițiatică spre reședința vrăjitoarei, situată „la marginea pădurii întunecate”. Fata caută o poțiune pentru a-și salva tatăl grav bolnav, iar Baba Yaga – deși la început temută – decide să o ajutem.
