Scăderea oxigenului din lacurile lumii, un avertisment pentru ecosisteme
Un studiu internațional recent semnalează o problemă ecologică alarmantă: reducerea rapidă a nivelului de oxigen dizolvat în lacurile de pe planetă. Între anii 1980 și 2017, conținutul de oxigen din apele de suprafață ale lacurilor a scăzut, în medie, cu 5,5%, iar în zonele adânci cu până la 18,6%. Acest fenomen, crucial pentru sănătatea ecosistemelor acvatice, avansează mult mai repede decât în oceane, unele lacuri pierzând oxigenul de până la nouă ori mai rapid.
O echipă de cercetători, coordonată de geograful Yibo Zhang de la Academia Chineză de Științe (CAS), a investigat peste 15.500 de lacuri din întreaga lume pentru a determina motivele pierderii oxigenului. Utilizând imagini satelitare împreună cu date climatice și topografice, cercetătorii au reușit să descopere mai mulți factori implicați.
Încălzirea globală și valurile de căldură – factori cheie
Între 2003 și 2023, aproximativ 85% din lacurile studiate au demonstrat o creștere semnificativă a numărului de zile caniculare anual. Temperaturile mai ridicate reduc capacitatea apei de a reține oxigenul, un proces dictat de legile fizicii: pe măsură ce temperatura apei crește, solubilitatea oxigenului scade.
Datele cercetării arată că aproximativ 55% din pierderea de oxigen este rezultatul încălzirii globale. În plus, valurile de căldură contribuie cu aproximativ 7,7% la această scădere, provocând fluctuații bruște și frecvente ale temperaturii apei, influențând stabilitatea ecosistemelor acvatice.
Poluarea agricolă și proliferarea algelor – un alt factor declanșator
Un alt factor major care contribuie la scăderea oxigenului este expansiunea fenomenului de înflorire a algelor, spun cercetătorii. Aceste evenimente sunt cauzate de aportul crescut de nutrienți, cum ar fi azotul și fosforul, proveniți din agricultură – în special îngrășămintele chimice și gunoiul de grajd care ajung în bazinele hidrografice. În timpul înfloririlor intense, algele consumă excesiv oxigenul, în special în faza de descompunere, generând așa-numitele „zone moarte”, unde viața marină nu mai poate supraviețui.
Potrivit studiului, 10% din scăderea nivelului de oxigen este legată direct de aceste proliferări algale accelerate de schimbările climatice.
Zone moarte și pierderea biodiversității
Lacurile constituie habitate pentru specii rare de pești, amfibieni, nevertebrate și microorganisme, multe dintre acestea fiind endemice. Totuși, pe măsură ce oxigenul scade, aceste ecosisteme sunt afectate grav. „Zonele moarte” devin tot mai comune, iar cazurile de morți în masă ale animalelor sălbatice au fost deja documentate.
Exemplele tragice includ anghilele din Noua Zeelandă, peștele cod Murray din Australia și diverse specii de pești și moluște din Polonia și Germania. Scăderea oxigenului afectează capacitatea acestor organisme de a se adapta și de a supraviețui.
Consecințe economice și climatice
Lacurile acoperă aproximativ 5 milioane de kilometri pătrați din suprafața Pământului și au o importanță esențială nu doar ecologic, ci și economic. Pescuitul, turismul și aprovizionarea cu apă potabilă depind de echilibrul acestor ecosisteme.
De asemenea, lacurile joacă un rol activ în ciclurile globale ale carbonului și apei. În contextul încălziri globale, evaporarea crescută a apei contribuie la accelerarea ciclului hidrologic, marcând tranziții rapide de la…
