Adolescența și Comportamentele Riscante: Ce Ne Revelă Creierul Despre Alegerea Pericolului
Adolescența reprezintă o etapă de tranziție profundă, marcată de schimbări biologice, psihologice și sociale semnificative. O caracteristică promițătoare a acestei perioade este tendința crescută spre comportamente riscante. De la utilizarea substanțelor interzise și comportamentul imprudent pe drumuri, până la dorința de a sfida autoritatea sau de a participa la sporturi extreme, adolescenții par să fie adesea atrași de pericol. Însă, care sunt explicațiile neurologice pentru această atracție?
Un studiu recent publicat în revista Nature Neuroscience, realizat de cercetători de la Universitatea din California, Los Angeles (UCLA), oferă o perspectivă asupra mecanismelor cerebrale care stau la baza acestui comportament. Desfășurând analize moderne ale activității cerebrale pe șoareci, cercetătorii au descoperit că rețelele neuronale implicate în gestionarea comportamentului riscant se dezvoltă diferit în funcție de vârstă.
Creierul adolescent: când recompensa prevalează asupra fricii
Una dintre cele mai notabile constatări ale studiului se leagă de modul în care diferitele regiuni cerebrale colaborează pentru a influența procesele decizionale. La adolescenți, cortexul prefrontal dorsomedial (dmPFC) – zona responsabilă cu planificarea, autocontrolul și evaluarea consecințelor – este încă în curs de dezvoltare, având astfel o influență redusă asupra altor regiuni cerebrale mai primitive, precum amigdala basolaterală (BA), care se ocupă cu procesarea fricilor, și nucleul accumbens (NA), centrul răspunzător de recompense și plăcere.
Această „negociere” între rațiune și emoție, adică între cortexul prefrontal și structurile subcorticale, pare să fie dezechilibrată în avantajul impulsivității și recompensei în perioada adolescenței. Cu alte cuvinte, creierul adolescent prioritizează obținerea unei recompense (de exemplu, acceptare socială, adrenalină, autonomia) în detrimentul evitării unui risc potențial (rănire, pedeapsă, pericol).
Rezultatul? Adolescenții tind să minimalizeze pericolele și să supraliciteze beneficiile unor acțiuni riscante.
Exemple relevante: experimentul cu șoareci
Pentru a explora aceste mecanisme, cercetătorii de la UCLA au efectuat experimente pe șoareci aflați în diverse stadii de dezvoltare. Într-unul dintre teste, șoarecii au avut de ales între a continua să consume o recompensă alimentară sau a evita o platformă unde riscurile de a primi un șoc electric erau prezente.
Rezultatele au fost clare. Șoarecii adolescenți sau juvenili au fost mai predispuși să-și asume riscuri, ignorând semnalele de pericol. Pe de altă parte, șoarecii adulți au reacționat cu prudență, renunțând la hrană pentru a evita șocul. Această divergență comportamentală a fost asociată direct cu activitatea din dmPFC și modul în care acesta colaborează cu BA și NA.
Aceste date sugerează că, similar cu oamenii, și în cazul altor specii, sistemele cerebrale dedicate evitării pericolelor se maturizează mai lent decât cele implicate în căutarea recompenselor.
Dezvoltarea neurologică: o cheie în comprehensiunea adolescenței
Creierul nu este complet dezvoltat la naștere — în special regiunile cerebrale implicate în deciziile complexe, autocontrolul și raționamentul logic se dezvoltă treptat, până la aproximativ 25 de ani. Cortexul prefrontal, cea mai avansată parte a creierului uman, este și ultima care atinge maturitatea. În același timp, zonele asociate recompenselor și emoțiilor (precum nucleul accumbens și amigdala) sunt hipersensibile.
