La ce folos să păstrăm amărăciunea? O amintire din tinerețe și gânduri despre iertare
La sfârșitul anilor ’70, în timpul unei întâlniri a grupului Brownies — o organizație pentru fete similară cu cercetașii — Deborah a trăit o experiență pe care nu a reușit să o uite timp de aproape 50 de ani. Nu își aduce aminte exact ce s-a întâmplat: „Cred că m-a împins. Poate mi-a spus ceva răutăcios”, mărturisește. Totuși, își aduce aminte cu claritate cine a fost implicată – o fată care încă trăiește în același oraș.
Din perspectiva unui observator extern, incidentul ar putea părea lipsit de importanță. Dar pentru Deborah, care se simțea în siguranță și parte din comunitate în grupul Brownies, a fost o încălcare profundă, mai ales având în vedere că anterior fusese hărțuită la școală. Diferența? Brownies reprezenta un loc în care se aștepta să se simtă protejată.
De atunci, resentimentul a rămas cu ea. De fiecare dată când o întâlnește întâmplător pe acea fată — acum o femeie adultă — la magazin, pe stradă sau în contexte comune, iritarea revine.
Amintiri durabile: de ce unele resentimente nu se estompează
Povestea lui Deborah este mai frecventă decât ne-am aștepta. Studiile psihologice indică faptul că majoritatea oamenilor poartă resentimente nerezolvate. Un sondaj din Marea Britanie din 2022 a relevat că un adult mediu păstrează, în medie, șase astfel de episoade nerezolvate de furie, supărare sau dezamăgire.
Pentru unii, aceste resentimente apar în relațiile personale – față de foști parteneri, prieteni sau membri ai familiei. Pentru alții, ele vizează necunoscuți, vecini sau chiar experiențe neplăcute din trecut, precum o interacțiune cu o afacere locală, un dentist sau o profesoară stricte.
Resentimentele au o tendință insidioasă de a persista chiar și atunci când motivul original devine vag sau neclar. Mai grav, adesea persoanele care atrag emoțiile noastre negative nici măcar nu își amintesc incidentul – ceea ce face ca situația să fie și mai frustrantă pentru cel care trăiește sentimentul.
Costul emoțional al neiertării
Deși menținerea unei răzbunări poate oferi o falsă senzație de control sau superioritate morală, cercetările sugerează că efectele sunt dăunătoare pentru cel care le poartă. Studiile din domeniul psihologiei sănătății arată că persoanele care nu își pot sau nu doresc să ierte au niveluri crescute de stres, anxietate și depresie. În plus, aceștia se confruntă cu un risc mai mare de boli cardiovasculare și, chiar, au o speranță de viață mai scăzută.
Pe scurt, resentimentele nu sunt doar un „balast” emoțional — ele pot influența direct sănătatea fizică și mentală.
Pe de altă parte, iertarea este legată de numeroase beneficii: niveluri mai scăzute de cortizol (hormonul stresului), o presiune arterială mai stabilă și o stare generală de bine mai pozitivă. De asemenea, iertarea promovează empatia, reconciliera și încheierea unor capitole din trecut care, altfel, ar putea continua să afecteze negativ prezentul.
Confruntarea nu este întotdeauna soluția
E simplu să spui: „Iartă și mergi mai departe.” Totuși, în realitate, procesul de iertare este complex și extrem de personal. Pentru Deborah, confruntarea nu pare o opțiune viabilă. Acea femeie, precizează ea, nu își mai aduce aminte să fi fost parte din grupul Brownies, ceea ce face ca o discuție directă să pară inutilă. „Poate că și-ar cere
