Titlu: 31 Martie 1938 – Ziua Desființării Partidelor Politice în România și Emergența Regimului Autoritar al lui Carol al II-lea
La 31 martie 1938, România a intrat într-o perioadă de transformare profundă din punct de vedere politic și instituțional. În această zi, Regele Carol al II-lea a semnat și publicat decretul-lege care a dus la dizolvarea tuturor asociațiilor, grupărilor și partidelor politice, consolidând astfel regimul autoritar personal pe care îl instaurase încă din februarie a aceluiași an. Această acțiune drastică a marcat finalul democrației multipartidiste și debutul dictaturii regale.
Contextul istoric: Lovitura de stat din 10 februarie 1938
Evenimentele care au condus la desființarea partidelor politice au început pe 10 februarie 1938, când Carol al II-lea a desfășurat o lovitură de stat de natură constituțională. Sub pretextul instabilității politice și al amenințării extremei drepte, regele l-a destituit pe Octavian Goga din funcția de conducere a guvernului, cabinetul său fiind marcat de o retorică naționalistă și antisemită, și a numit un guvern de uniune națională sub conducerea Patriarhului Miron Cristea, o figură cu autoritate morală, dar fără experiență politică concretă.
La scurt timp, pe 27 februarie 1938, a fost adoptată o nouă Constituție, care suspenda Constituția democratică din 1923. Această nouă lege fundamentală îi oferea regelui puteri extinse: control total asupra aparatelor executiv, legislativ și chiar judiciar. Astfel, Carol al II-lea devenea elementul central în structura statului român, eclipsând integral separarea tradițională a puterilor în stat.
Desființarea partidelor și instaurarea autoritarismului
Apogeul instaurării regimului autoritar a fost atins la 31 martie 1938, când printr-un decret-lege au fost eliminate toate partidele politice, indiferent de orientarea acestora. Articolul I al decretului stipula:
„Toate asociaţiiunile, grupările sau partidele actualmente în fiinţă şi care s-au constituit în vederea propagării ideilor politice sau realizării lor, sunt şi rămân dizolvate.”
Această măsură a fost gândită pentru a înlătura pluralismul politic și a înlocui sistemul reprezentativ bazat pe partide cu o structură autoritară, în care toate funcțiile și deciziile esențiale gravitau în jurul monarhului. Pe 1 aprilie 1938, expunerea de motive publicată în ziarul “Universul”, semnată de Patriarhul Miron Cristea ca Președinte al Consiliului de Miniștri, justifica măsura prin necesitatea de revitalizare a vieții politice:
„Constituţia de la 27 februarie a introdus alegerea membrilor Camerelor prin scrutin uninominal și reprezentarea pe profesiuni, iar guvernul are responsabilitate numai față de Rege.”
Prin aceste ajustări, puterea parlamentului a fost considerabil diminuată, iar guvernul nu mai era răspunzător în fața reprezentanților aleși, ci exclusiv față de rege.
Crearea Frontului Renașterii Naționale
După desființarea tuturor formațiunilor politice, în noiembrie 1938, a fost instaurat Frontul Renașterii Naționale (FRN) – singura formațiune politică autorizată de regim. Membrii acestui partid erau în principal funcționari publici, militari sau întreprinzători loiali regelui.
FRN nu a fost un partid politic în adevăratul sens al cuvântului, ci un instrument ideologic și administrativ destinat să unească națiunea în jurul cultului personalității lui Carol al II-lea și să asigure fidelitatea față de regim. Structura sa era profund centralizată și ierarhică, iar activitatea sa reflecta mai ales propaganda de stat, în locul unei reale dezbateri politice.
Consecințele istorice
Act
