Telescopul James Webb descoperă secretele planetei Enaiposha: o „super-Venus” enigmatică la 47 de ani-lumină
O echipă internațională de astronomi, utilizând Telescopul Spațial James Webb (JWST), a realizat o descoperire semnificativă cu privire la o exoplanetă misterioasă numită Enaiposha (cunoscută și sub denumirea de GJ 1214 b). Această planetă se află la aproximativ 47 de ani-lumină de Terra, orbitând o stea pitică roșie în constelația Ophiuchus. Deși a fost inițial clasificată drept un mini-Neptun — o planetă de dimensiuni reduse, bogată în gaze — noile date sugerează că Enaiposha este mai degrabă o „super-Venus”, un tip ipotetic care oferă perspective captivante asupra evoluției atmosferelor planetare.
GJ 1214 b: De la mini-Neptun la super-Venus
La început, GJ 1214 b a fost descris ca un mini-Neptun, având o dimensiune ușor mai mică decât cea a planetei Neptun și fiind aparent bogat în hidrogen și heliu. Cu toate acestea, observațiile detaliate efectuate de JWST arată că atmosfera sa este mult mai complexă decât se estima anterior. Aceasta include vapori de apă, metan, dioxid de carbon și alte molecule grele, într-o atmosferă densă și opacă, similară cu cea a planetei Venus din sistemul nostru solar. De aici provine și denumirea „super-Venus”, indicând o planetă de dimensiuni mari, dar cu temperaturi extrem de ridicate și nori densi care ascund complet suprafața.
Ce au descoperit astronomii?
Telescopul James Webb a jucat un rol vital în furnizarea acestor informații. Atunci când Enaiposha a trecut prin fața stelei sale din perspectiva Pământului (un tranzit), luminositatea stelară a scăzut ușor, iar spectroscopul în infraroșu al telescopului a identificat semnătura chimică a moleculelor din atmosferă.
Datele obținute au relevat următoarele caracteristici:
– Urme de vapori de apă: Aceștia sunt prezenți în atmosferă, dar nu în forma care sugerează apă lichidă la suprafață.
– Dioxid de carbon și metan: Semnalele detectate în spectru confirmă existența acestor gaze, într-o combinație chimică rară pentru acest tip de planetă.
– Ceață densă și aerosoli: Straturile superioare ale atmosferei sunt formate din particule fine care complică explorarea detaliată a structurii atmosferice.
– Absența unui strat bogat în hidrogen: Spre deosebire de așteptări, Enaiposha pare să fi pierdut o mare parte din hidrogenul său, ceea ce ar putea oferi indicii importante despre procesele evolutive ale planetelor de acest tip.
O planetă aflată „între lumi”
Clasificarea planetelor exosolare a fost semnificativ îmbunătățită în ultimii ani, însă Enaiposha nu pare să se încadreze perfect în nici o schemă prestabilită. Nu este suficient de mare și gazoasă pentru a fi un Neptun adevărat, dar nici suficient de stâncoasă pentru a fi considerată un super-Pământ.
Astronomii Everett Schlawin (Universitatea din Arizona) și Kazumasa Ohno (Observatorul Național Astronomic al Japoniei) au condus acest studiu și sugerează că Enaiposha se află într-o poziție specială între planetele cunoscute: o categorie tranzitorie sau poate chiar un nou subtip, ce ar putea rescrie regulile privind formarea și migrarea planetelor.
Importanța descoperirii
Studiul acestei lumi unice are implicații semnificative:
– Oferă date rare despre atmosfera planetelor de tip sub-Neptun;
– Ne ajută să înțelegem mai profund cum evoluează planetele aflate aproape de stelele lor;
– Consolidă metodele care pot fi aplicate în căutarea de planete locuibile.
Deși prea fierbinte pentru a susține viață — cu temperaturi extreme cauzate de apropierea de steaua sa — Enaip
