Posibile găuri negre foarte active în Universul timpuriu, percepute ca „puncte roșii mici”

Posibile găuri negre foarte active în Universul timpuriu, percepute ca „puncte roșii mici”

# **Telescopul Spațial James Webb și descoperirea „Micilor puncte roșii” din Universul timpuriu**

Astronomia contemporană se află într-o perioadă plină de revelații uimitoare, iar **Telescopul Spațial James Webb (JWST)** reprezintă instrumentul suprem ce ne oferă o perspectivă inedită asupra începuturilor Universului. Recent, oamenii de știință au descoperit o clasă enigmatică de obiecte cosmice, denumite **„micile puncte roșii” (Little Red Dots – LRD)**, care ar putea să fie asociate cu unele dintre primele etape ale formării galaxiilor. Aceste structuri misterioase oferă indicii esențiale despre evoluția **găurilor negre supermasive** din perioadele timpurii ale Universului.

## **Ce reprezintă „micile puncte roșii” și de ce au relevanță?**

Observațiile realizate de JWST au scos la iveală mai multe obiecte de dimensiuni reduse ce prezintă o **deplasare semnificativă către roșu**. Această caracteristică sugerează poziții extrem de îndepărtate, oferind astfel o fereastră asupra unor epoci străvechi din evoluția Universului. Totuși, aspectul cu adevărat fascinant al acestor obiecte este că lumina lor arată **o mișcare foarte rapidă a materiei**, ceea ce indică prezența unei **găuri negre supermasive** în plin proces de dezvoltare.

Spectrele acestor entități sunt **foarte largi** datorită efectului Doppler, ceea ce sugerează că gazul emitent se deplasează cu viteze care depășesc **1.000 km/s** în jurul unei zone centrale. Această dinamică este caracteristică **nucleelor galactice active (AGN)**, unde găurile negre se amplifică prin acumularea de materie. Însă, există o neconcordanță: aceste obiecte nu arată emisiile radio și în raze X tipice AGN-urilor.

## **Misterul LRD-urilor și posibila clarificare**

Pentru a înțelege mai bine natura acestor formațiuni, astronomii au studiat **12 astfel de obiecte** folosind spectre de înaltă rezoluție obținute de JWST. Comparând observațiile cu modele teoretice de formare a galaxiilor și a găurilor negre, au ajuns la o concluzie captivantă:

– **Fiecare LRD pare să includă un disc de acreție în jurul unei găuri negre**.
– Acest disc este înconjurat de un **nor extrem de dens de gaz ionizat**, care absoarbe radiația X și undele radio.
– Pe măsură ce gaura neagră atrage materie, procesul generează **radiație intensă în infraroșu**, explicând astfel luminozitatea acestor obiecte în spectrul roșu.

Datorită acestui strat masiv de gaz, LRD-urile reușesc să rămână „ascunse” în radiația X și undele radio, făcându-le să pară distincte de AGN-urile tradiționale.

## **Găuri negre care funcționează la capacitate maximă**

Un alt aspect interesant al acestor formațiuni este **rata cu care găurile negre atrag materia**. Se pare că acestea se află la **limita Eddington**, un prag maximal la care o gaură neagră poate să crească înainte ca radiația intensă generată să împingă gazul înapoi. Aceasta sugerează că **LRD-urile sunt găuri negre supermasive foarte tinere**, într-o fază accelerată de expansiune.

Estimările curente arată că **masele acestor găuri negre variază între 10.000 și 1.000.000 de mase solare**, ceea ce le face considerabil mai mici decât alte găuri negre supermasive deja observate. Aceasta indică posibilitatea ca ele să fie **precursorii marilor galaxii cu găuri negre centrale** pe care le studiem în Universul imediat.

## **De ce nu observăm LRD-uri mai aproape?**

O întrebare intrigantă legată de aceste structuri este: **de ce nu vedem LRD-uri mai apropiate?**