# Scepticismul excesiv și credulitatea – două fațete ale aceleași dileme
De-a lungul anilor, oamenii au încercat să facă distincția între adevăr și minciună, dar această provocare a devenit tot mai complicată în era digitală. Cercetările recente indică faptul că nu doar dezinformarea reprezintă o problemă, ci și tendința de a supraestima proporțiile informațiilor false. Acest fenomen devine o formă de scepticism extrem, care poate fi la fel de riscantă ca și credulitatea exagerată.
De la faimoasa panică generată de emisiunea radio *Războiul Lumilor* din 1938, când ascultătorii au fost convinși că Pământul era atacat de extraterești, până la manipularile subtile din mass-media și rețelele sociale de azi, oamenii au avut întotdeauna dificultăți în a interpreta faptele corect. Problema nu constă doar în volumul informațiilor false, ci și în modul în care le percepem și reacționăm.
## Riscurile dezinformării și exagerarea efectului ei
Conform unui sondaj Gallup din 2018, americanii au evaluat că două treimi din știrile întâlnite pe rețelele sociale sunt false. Cu toate acestea, realitatea s-ar putea să fie diferită. De exemplu, în timpul pandemiei Covid-19, traficul online către site-urile de știri percepute ca „necredibile” a crescut de la 163 de milioane la 194 de milioane de accesări pe lună. În contrast, site-urile de încredere, precum *BBC* și *The Guardian*, au avut o creștere de la 5 miliarde la 8 miliarde de accesări, ceea ce semnifică o accesibilitate de 40 de ori mai mare pentru sursele de calitate.
Această discrepanță sugerează că, deși dezinformarea este prezentă și poate influența opiniile, oamenii tind să exagereze amploarea problemei. Astfel, concentrare excesivă pe combaterea minciunilor poate genera un efect secundar nefavorabil: respingerea unor informații corecte doar pentru că par suspecte.
## Gândirea critică – remediul împotriva dezinformării și scepticismului excesiv
Pentru a ne proteja de manipulare, este esențial să evităm cele două extreme: a accepta lucruri false și a respinge realitatea. Mulți cercetători trec printr-o experiență similară. La începutul carierei, aceștia tind să considere studiile academice ca fiind incontestabile. Însă, odată cu descoperirea erorilor și fraudelor în cercetare, unii devin atât de sceptici încât ajung să nu mai aibă încredere în nimic. Henri Poincaré, un renumit matematician, avertiza că „a pune la îndoială totul sau a crede totul sunt două soluții identice, deoarece ambele ne scutesc de gândire”.
Încrederea trebuie gestionată conștient. În medicină, de exemplu, studiile clinice sunt concepute astfel încât să echilibreze riscurile: atât cel de a accepta un tratament ineficient, cât și cel de a respinge un tratament care ar putea salva vieți. Calea de mijloc rămâne aceeași și în cazul informațiilor – nu există certitudini absolute, dar sunt metode prin care putem evalua credibilitatea datelor.
## Depășirea fricii de dezinformare
Pentru a nu cădea victima isteriei legate de *tsunami-ul* de informații false, este crucial să evităm extremele. Eticheta rapidă a unora informații tehnic corecte ca fiind false, doar pentru că nu se aliniază convingerilor noastre, poate submina încrederea în sursele legitime.
În concluzie, gândirea critică nu implică respingerea tuturor informațiilor, ci analiza lor cu discernământ. În loc să amplificăm panică privind dezinformarea, ar trebui să investim în educație media și să ne dezvoltăm abilități care să ne permită să facem diferența între adevăr și manipulare. Astfel, putem lua decizii informate fără a cădea atât în capcana credulității, cât și în cea a scepticismului extrem.
