# **Descoperiri incredibile privind nova recurentă LMCN 1968-12a**
Astrofizicienii au efectuat observații amănunțite asupra unei nove recurente, LMCN 1968-12a, situată în Norul Mare al lui Magellan – o galaxie satelit a Căii Lactee. Aceasta constituie unul dintre cele mai intense fenomene de acest tip observate vreodată, oferind perspective noi asupra comportamentului acestor explozii stelare.
## **Ce reprezintă o novă recurentă?**
În cadrul sistemelor stelare binare, în care două stele orbitează în jurul unui centru comun de masă, una dintre ele poate fi o pitică albă – nucleul dens și compact rezultând din colapsul unei stele mai masive. Această pitică albă are capacitatea de a atrage material de la steaua însoțitoare, acumulând gaz în jurul său sub formă de disc de acreție.
Când cantitatea de material acumulată depășește un prag critic, se inițiază o reacție termonucleară explozivă, declanșând o explozie spectaculoasă – o novă. Spre deosebire de supernove, unde steaua este complet distrusă, nova recurentă revine periodic, deoarece pitica albă supraviețuiește procesului și continuă să acumuleze material pentru următorul episod exploziv.
### **Nova LMCN 1968-12a – o explozie periodică extrem de rar întâlnită**
Identificată în 1968, LMCN 1968-12a eruptă la intervale de patru ani, având una dintre cele mai bine documentate evoluții în rândul novelor recurente. Cea mai recentă explozie, observată în august 2024, a fost examinată prin intermediul telescoapelor Magellan Baade și Gemini South din Chile. Prin utilizarea spectrografiei în infraroșu, cercetătorii au reușit să analizeze întreaga compoziție chimică a gazelor expulzate.
## **O revelație surprinzătoare**
Datele obținute au indicat o emisie intensă de siliciu ionizat, care a depășit de 95 de ori luminozitatea totală a Soarelui pe toate lungimile de undă. Această descoperire a fost o mare surpriză, dat fiind că alte elemente cheie, cum ar fi sulf, fosfor, calciu și aluminiu, ce ar fi trebuit să apară în spectrul exploziei, au lipsit cu desăvârșire.
Astfel, analiza detaliată a spectrelor a condus la o concluzie remarcabilă: temperatura gazului ejectat a fost estimată la 5,4 milioane de grade Fahrenheit (aproximativ 3 milioane de grade Celsius). Acest lucru poziționează LMCN 1968-12a printre cele mai fierbinți nove observate în istoria astronomiei.
## **Influența mediului galactic asupra exploziilor stelare**
Un factor esențial care contribuie la caracteristicile extreme ale acestei nove este mediul galactic în care se află. Norul Mare al lui Magellan prezintă o compoziție chimică distinctă față de Calea Lactee, inclusiv o concentrare mai scăzută de elemente grele.
Absenta acestor elemente permite piticii albe să acumuleze o cantitate mai mare de material înainte ca reacția termonucleară să înceapă. Aceasta conduce la explozii mai intense și la temperaturi mai ridicate comparativ cu alte nove care se formează în regiunilebogate în elemente grele.
## **Relevanța descoperirii pentru înțelegerea proceselor stelare**
Cercetătorii consideră că examinarea acestui fenomen într-un mediu galactic diferit va contribui la formarea unor modele care descriu mecanismele precise din spatele exploziilor novelor. De asemenea, descoperirile legate de LMCN 1968-12a oferă date valoroase despre dinamica și evoluția stelelor binare, fundamentale pentru înțelegerea proceselor de naștere și deces ale stelelor din Univers.
Aceste observații nu doar că completează un aspect important din acest puzzle al astronomiei stelare, dar arată din nou că fiecare eveniment cosmic studiat ne poate aduce mai aproape de înțelegerea profundă a
