# **Nicolae Ceaușescu: Ascensiunea la Putere După Decesul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej**
Decesul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, șeful Partidului Muncitoresc Român (PMR), pe data de 19 martie 1965, a deschis drumul pentru una dintre cele mai importante transformări din istoria recentă a României. Trei zile mai târziu, pe 22 martie 1965, în timpul plenarei Comitetului Central al PMR, Nicolae Ceaușescu a fost ales prim-secretar al partidului, devenind, la 47 de ani, cel mai tânăr lider politic din Europa. Deși nu era perceput ca fiind succesorul dorit de Dej, manevrele politice din interiorul PMR i-au facilitat ascensiunea.
—
## **Alegerile pentru Ceaușescu – Un Succesor Surprinzător**
Gheorghe Gheorghiu-Dej nu a desemnat clar un succesor, deși Gheorghe Apostol susținea că fusese numit direct. Totuși, principalul promotor al noii conduceri a fost prim-ministrul Gheorghe Maurer. Acesta a refuzat să preia funcția din cauza rădăcinilor sale germane și a considerentului că nu se considera calificat să conducă un partid „muncitoresc”.
În fața competiției între liderii de vârf ai PMR, în special Gheorghe Apostol și Alexandru Drăghici, Maurer și Emil Bodnăraș au avut un rol esențial în impunerea lui Nicolae Ceaușescu. Deși la început credea că Ceaușescu nu „era capabil să facă nimic”, Maurer l-a considerat mai manipulative și mai ușor de controlat decât rivalii săi.
—
## **Momentul-Cheie: Confruntarea cu Nikita Hrușciov**
Un moment notabil care a contribuit la ascensiunea lui Nicolae Ceaușescu s-a desfășurat în 1963, în cadrul unei întâlniri româno-sovietice la Scroviștea. Într-o atmosferă de tensiune cu Uniunea Sovietică, liderul de la Kremlin, Nikita Hrușciov, a criticat deschis conducerea PMR. Spre uimirea tuturor, Ceaușescu a fost singurul care a avut curajul să-l conteste pe Hrușciov, susținând că acuzațiile acestuia nu sunt fundamentate.
Gheorghe Maurer, prezent pe atunci, avea să spună ulterior că această replică, chiar dacă nu reflecta o realitate, a demonstrat o îndrăzneală pe care ceilalți lideri ai PMR nu au avut-o. Astfel, Maurer l-a perceput pe Ceaușescu ca pe un posibil lider capabil să mențină politica de independență a României față de Moscova, linie politică începută de Gheorghiu-Dej.
—
## **Manevre Politice și Sprijinul lui Maurer și Bodnăraș**
În lupta pentru putere, principalul rival al lui Ceaușescu, Gheorghe Apostol, nu a reușit să strângă destul sprijin pentru candidatura sa. Alexandru Drăghici, un alt contender, era văzut ca fiind prea conectat la structurile de securitate, generând îngrijorări în rândul conducerii PMR.
Maurer, temându-se de o posibilă întoarcere a influenței sovietice în România, a ales să-l susțină pe Ceaușescu. Un factor decisiv a fost și Emil Bodnăraș, considerat unul dintre cei mai puternici oameni din partid, care a jucat un rol activ în întărirea poziției lui Ceaușescu.
—
## **Un Gest Simbolic: Sărutul pe Fruntea lui Gheorghiu-Dej**
Un detaliu relatat ulterior de Alexandru Bârlădeanu, un alt lider remarcabil al PMR, ilustrează abilitatea lui Ceaușescu de a utiliza momentele-cheie pentru a-și întări poziția de conducere. În ziua morții lui Dej, pe 19 martie 1965, Ceaușescu a fost primul care s-a apropiat de liderul decedat pentru a-l săruta. În culturile polit
