6 creaturi vii și magice care au „puterea” de a deveni invizibile

Puterea de a fi nevăzut a făcut mereu parte din imaginația oamenilor, de la miturile antice la fanteziile moderne cu inele și veșminte care pot oferi o astfel de protecție.

O modalitate de a obține un tip de invizibilitate este de a permite trecerea direct a luminii să treacă prin tine, astfel încât să devii transparent. Asta necesită un corp compus din țesuturi care nu împrăștie și nu absorb lumina care le lovește. Lumea naturală este plină de exemple vii în acest sens.

„Transparența este, la prima vedere, camuflajul perfect. Este relativ frecvent la speciile acvatice ca țesutul animal să aibă un indice de refracție similar cu cel al apei din jur”, a explicat James Barnett, cercetător la Universitatea McMaster din Canada, făcând referire la broaștele de sticlă.

Iată șase specii vizibile și strategiile lor pentru a obține invizibilitate.

1. Calamarul de sticlă

În afară de ochi și stomac, calamarii de sticlă (care fac parte din familia Cranchiidae) sunt aproape în întregime transparenți.

„Ochii și intestinele nu pot fi transparente. Ochii trebuie să absoarbă lumina pentru a funcționa și intestinele sunt trădate de conținutul lor, deoarece chiar și prada transparentă devine vizibilă în timpul digestiei”, a explicat Sönke Johnsen, biolog la Institutul Oceanografic Woods Hole.

Însă, calamarii au trucuri astfel încât să aibă grijă și de părțile lor opace. Cel puțin una dintre cele 60 de specii care formează familia calamarilor de sticlă folosește o combinație de organe care emite lumină, numite fotofori, precum și celule reflectorizante pentru a devia această lumină. Astfel, acestea creează iluzia soarelui care trece prin apă.

2. Margini îmbinate

Intestinele broaștei de sticlă ( care face parte din familia Centrolenidae), rămân, de asemenea, vizibile prin stomacul transperant al speciei, însă acestea nu au fost concepute pentru a putea fi văzute de prădătorii care privesc de sub animale. Transparența parțială a speciei ajută la completarea camuflajului.

Stomacul transparent ajută animalul să-și schimbe luminozitatea pentru a se îmbina cu nivelurile de lumină ale habitatului. De asemenea, membrele broaștei sunt translucide, astfel estompând siluetele dintre animal și împrejurimile sale, pentru a se ascunde mai bine de ochii curioși.

3. Mantie bacteriană

În loc să creeze o iluzie de lumină și oglindă, alte specii transparente au strategii diferite pentru a-și ascunde țesuturile vizibile ale ochiului, precum crustaceele ale căror retine se potrivesc culoarii și strălucirii mediului înconjurător. Amfipodul din adâncuri (Paraphronima gracilis) are ochi aproape la fel de mari ca 50% din corpul său, iar evoluția a descoperit o modalitate prin care majoritatea acestor globuri uriașe să fie transparente, în afară de cele 12 mici retine roșii din fiecare ochi.

Astfel, aceste retine sunt distanțate pentru a le face mai puțin vizibile atunci când sunt private de jos, în timp ce sensibilitatea lor la lumina care coboară de sus este maximizată.

4. Umflături submicroscopice

Pentru a contracara reflexiile cauzate de modificările indicelui de refracție dintre aer și organism, unele creaturi au dezvoltat țesuturi cu umflături submicroscopice. Dacă lățimea umflăturilor este mai mică decât jumătate din lungimea de undă a luminii care cade asupra lor, acestea formează o suprafață înclinată și netedă între doi indici de refracție, astfel perturbând capacitatea suprafeței de a reflecta lumina.

5. Cât mai plat

Mulți pești își încep viața ca larve transparente ce se deplasează cu ajutorul curenților oceanici, iar anghilele nu fac excepție de la regulă. Înainte de a ajunge la forma lor adultă, anghilele de apă se fac cât se poate de plate. Cu cât un obiect este mai subțire, cu atât mai multă lumină poate trece fără să fie perturbată. Totodată, această strategie face ca marginile lor să fie foarte dificil de observat, potrivit Science Alert.

6. Ori le vezi, ori vezi prin ele

Atunci când sunt uscate, „florile schelet” (Diphylleia grayi) arată ca orice alte flori albe destul de obișnuită. Apoi, când picăturile de ploaie încep să cadă, aceste plante se transformă ca prin magie în cristale delicate în formă de flori.

Culoarea lor albă nu provine de la un pigment, ci apare mai degrabă atunci când suprafața dură a petalei și golurile de aer colaborează în perfectă armonie pentru a reflecta lumina, astfel creând iluzia unei nuanțe albe. Indicele de refracție dintre suprafața celulară și pungile de aer dintre proeminențele lor diferă suficient de mult pentru a reflecta lumina, astfel oferindu-le un aspect alb.

Însă, pe măsură ce ploaia umple spațiile dintre celule și înlocuiește aerul, indicele de refracție al celulelor și al golurilor devine mai restrâns, astfel că mai multă lumină trece neperturbată și noi putem vedea direct și prin ele, asemenea unui tricou alb și ud. Deocamdată, rămâne un mister dacă această trăsătură reprezintă un avantaj evoluționar al speciei D. grayi.

Vă mai recomandăm să citiți și:

„Cea mai urâtă orhidee din lume”, printre noile specii denumite în 2020

Oamenii de știință au descoperit 20 de specii noi în „pădurea din nori” a Boliviei

Peste 12.000 de noi specii de microbi tocmai au fost descoperite de cercetători

Peștele care se plimbă este mai comun decât crezi. Au fost găsite 11 specii noi



Postari asemanatoare :

468 ad

Comments are closed.