Secretul empatiei: de ce putem intelege ce simt ceilalti?

Intr-o lume in care prioritatea noastra este supravietuirea si procrearea, pe nimeni nu ar trebui sa ii pese de cei din jur. Insa, intr-o lume in care supravietuirea noastra depinde si de altii, avem nevoie de o doxa sanatoasa de empatie pentru a prospera.

empatica

Ni se intampla mai des decat realizam sa ne fie greu sa intelegem in mod intuitiv sentimentele celorlalti atunci cand noi simtim ceva diferit. De exemplu, chiar si atunci cand iti este rau la stomac nu iti poti imagina cu restul familiei poate fi suficient de flamanda incat sa isi doreasca sa manance. La fel se intampla si cei cei care stau la masa si carora le este atat de foame incat nu pot intelege cum tie nu isi vine sa mananci nimic.

Aceasta discordanta are si un nume. In limba engleza ea se numeste egocentricity bias in the emotional domain (EEB) (in romana: partinire egocentrica in domeniul emotional), iar studierea ei poate dezlega misterul empatiei. Intr-un studiu publicat recent in Journal of Neuroscience, oamenii de stiinta nu numai ca au localizat locul precis din creier care ne ajuta sa trecem este EEB, dar ei au reusit si sa demonstreze modul in care functioneaza aceasta regiune stimuland-o sa creasca sau sa scada nivelul de empatie.

Echipa internationala alcatuita din oameni de stiinta de la International School for Advanced Studies (SISSA) din Trieste, Italy, Universitatea din Viena, Universitatea din Zurich si Institutul Max Planck sin Leipzig, Germania, au recrutat 72 de oameni de stiinta, i-au impartit in perechi si i-au asezat in fata unui monitor unde nu se puteau vedea unii pe altii. tuturor voluntarilor li s-a aratat o pereche de imagini. Imaginea din dreapta era cea la care trebuia sa se concentreze fiecare individ, in timp ce imaginea din stanga era cea asupra careia se concentra partenerul. Uneori, ambele imagini erau placute ilustrand: un iepure, o lebada sau un trandafir. Alte ori, ambele imagini erau neplacute si surprindeau: o limba de vaca, un ficat sau viermi. De asemenea, exista si o a treia situatie in care unul intre parteneri primea o imagine placuta si celalalt avea parte de una respingatoare.

In acelasi timp, odata cu imaginile veneau si niste cutii in care participantii erau rugati sa bage o mana. Aceste cutii contineau obiecte care corespundeau cu imaginile: o pana pentru imaginea cu lebada, viermi de jucarie pentru cea cu viermi, noroi de jucarie pentru cea cu ficat etc.

Dupa experiment, subiectii au fost rugati sa declare cat de bine sau de prost s-au simtit, pe o scara de la -10 sa 10. De asemenea, fiecare dintre ei a fost rugat sa estimeze si cat de bine crede ca s-au simtit partenerii.

In mod constant, atunci cand partenerii primeau imagini similare (placute sau neplacute) ei intuiau bine ceea ce simtea partenerul. Atunci cand imaginile erau discordante, in schimb, estimarile nu mai erau atat de bune. De exemplu, atunci cand un individ vedea imagini cu viermi, el avea tendinta de a subestima placerea pe care o simtea partenerul care tocmai vazuse o imagine cu un iepure. Similar, cei care vedeau iepurele, subestimau gradul de dezgust simtit de partenerii care vedeau viermi.

Asadar, acest studiu a demonstrat ca ne este foarte greu sa intelegem ce simt ceilalti, mai ales cand noi simtim ceva cu totul opus.

Insa, intr-un alt studiu, oamenii de stiinta au mers si mai departe, realizand acelasi experiment, dar scanand si creierii subiectilor in timpul testelor, cu ajutorul rezonantei magnetice functionale. In general, s-a constatat ca atunci cand oamenii au fost rugati sa judece sentimentele discordante (de genul „eu ma simt bine, tu nu”) s-a inregistrat o crestere a activitatii din regiunea numita gyrusul supramarginal drept, localizata aproape de mijlocul creierului. In schimb, atunci cand participantii judecau sentimente concordante, regiunea ramanea linistita.

Acest experiment le-a indicat oamenilor de stiinta locul in care se producerea eroarea empatica, insa nu le-a explica si cum functioneaza aceasta. Pentru a dezlega si aceasta enigma, specialistii au recurs la un alt experiment. Mai exact, ei au reusit sa reduca la tacere gyrusul supramarginal drept.

Folosind stimulare magnetica transcraniana, ei au reduc activitatea din gyrusul supramarginal drept. Ce s-a intamplat atunci? Subiectii au obtinut rezultate mai proaste la teste, dand nastere la ceea ce oamenii de stiinta numesc „crestere substantiala” a partinirii egocentrice.

„Rezultatele studiului nostru indica, pentru prima data, markerii fiziologici ai mecanismelor sociale adaptative, precum capacitatea de a ne suprima propriile stari emotionale pentru a le evalua pe cele ale altora”, a declarat cercetatoarea Georgia Silani.

Sursa: Time



Postari asemanatoare :

468 ad

Cercetașul carcotaș spune:

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.