Marcus Aurelius și înțelepciunea atemporală. „Fericirea vieții tale depinde de calitatea gândurilor tale”

Potrivit lui Machiavelli, Marcus Aurelius a fost ultimul din seria celor Cinci Împărați Buni (alături de Hadrian, Nerva, Traian și Antonius Pius).

Marcus Aurelius (121 – 180 d. Hr) a fost cunoscut nu doar ca împărat al Romei, dar și ca regele filosof, stoicul care în timpul campaniilor sale militare  a gândit un set de idei despre cum să-și trăiască viața și cum să conducă regatul cel mai bine. Aceste idei au devenit cunoscute sub numele de „Meditațiile lui Marcus Aurelius” (scrise în limba greacă) reprezentând o reală sursă de inspirație și lecții de viață pentru toți cei prin mâinile cărora au trecut de-a lungul timpului.

Născut ca Marcus Annius Verus, după ce a fost adoptat de împăratul Antoninus Pius a primit numele de Marcus Aellius Aurelius Verus, iar mai târziu, ca împărat, a purtat numele de Marcus Aurelius Antoninus Augustus. În 161, Marcus Aurelius devine împăratul Imperiului Roman.

Împărat în vremuri de catastrofă

Domnia lui Marcus Aurelius a coincis cu o perioadă tulbure în care Imperiul Roman era încercat de multe probleme. Războie, cutremure, boli, foamete.

Preluând conducerea Imperiului Roman în acele vremuri dificile, Marc Aurelius reușește totuși să-și mobilizeze forțele datorită strategiilor și stăpânirii de sine de care a dat dovadă. A respins atacurile inamicilor Romei de la hotarele imperiului, în special în Orient şi pe Dunăre, continuând politica defensivă iniţiată de Hadrian.

A primit o educație aleasă, studiind retorica și filosofia

În ceea ce privește administrația internă, împăratul a dus o politică de conducere a imperiului în strânsă colaborare cu Senatul și a venit cu o serie de reforme în domeniile administrative și de drept. Sub autoritatea lui, s-au promulgat numeroase măsuri și hotărâri judecătorești, înlăturându-se anomaliile din dreptul civil. A îmbunătățit soarta celor defavorizați (sclavi, văduve, minori) și a recunoscut dreptul moștenitorilor de sânge în ceea ce privește succesiunea averilor.

Marcus Antonius a primit o educație aleasă, studiind retorica și filosofia cu Marcus Cornelius Fronto, Herodes Atticus, Quintus Iunius Rusticus, Apollonius din Calcedonia şi Sextus din Cheroneea. Învăţăturile sale au un caracter moral și constituie adevărate lecții cu ajutorul cărora oamenii pot dobândi ceea ce numim liniștea și armonia sufletească în acest tumult continuu al vieții. Scrierile sale emană noblețe sufletească, sunt gânduri care scot la iveală o personalitate aleasă și o morală impecabilă de care nu s-a dezis niciodată pe parcursul vieții sale.

Terapie pentru suflet

Marcus Aurelius este considerat unul dintre împărații cărora le-a păsat cu adevărat de oameni. A fost un student devotat Stoicismului, filosofie văzută drept terapie pentru suflet, fiind, la începuturile ei, în Roma și în Grecia antică, o disciplină care îl învață pe om să se cunoască mai bine și, astfel, să trăiască împăcat cu el însuși și cu viața lui. Marcus Aurelius aplica frecvent filosofia stoică în provocările vieții de zi cu zi,  pentru a face față durerii, bolii, anxietății și pierderii.

Aurelius a fost descris ca fiind un om modest, adeptul unei vieți stricte și simple. Copil fiind, prefera să doarmă pe un pat de scânduri, acoperindu-se doar cu o bucată de piele, și asta pentru a învăța să se adapteze unui stil de viață mai auster, lipsit de confort. Era văzut ca un lider drept, onest, responsabil, un conducător talentat și empatic cu nevoile poporului său.

„Timpul destinat unei vieţi de om este o clipă; esenţa lui este plutirea permanentă; simţirea este vagă, structura întregului corp este perisabilă; sufletul este instabil, soarta — misterioasă; gloria — nesigură.”

„Viaţa este luptă şi rătăcire într-o ţară străină. Dar ce te poate scoate la liman? Nimic, în afară de filosofie. A filosofa înseamnă a-ţi proteja geniul din tine de zgârieturi şi uzură şi a-l situa mai presus de plăceri şi suferinţe.”

„Să ai grijă cu fervoare ca să îndeplineşti lucrul pe care ai început să-l faci, aşa cum i se cuvine unui adevărat bărbat roman, sincer şi din toată inima, cu dragoste faţă de oameni, cu sentimentul libertăţii şi al dreptăţii.”

Lecții despre fericire

Una dintre lecțiile frumoase de viață pe care Marcus Aurelius a încercat să o transmită mai departe era legată de fericire. Cum putem fi fericiți? Căutând să ne construim și ne definim propriul caracter. Atunci când încercăm să ne realizăm fericirea prin lucruri materiale (bani mai mulți, case mai mari, mașini mai scumpe etc) nu facem decât să ne plasăm fericirea în mâinile altora, deoarece niciun lucru material nu ne aparține cu adevărat, totul poate fi distrus. Și atunci, ce se întâmplă cu noi în momentul în care vom pierde unul dintre aceste obiecte?

De fapt, ideea de bază a lui Marcus Aurelius este că fericirea ne-o putem câștiga încercând să lucrăm cu noi. Să devenim mai buni, mai onești, mai ambițioși. Să ne educăm în așa fel încât să învățăm să-i tratăm pe cei din jurul nostru cu respect. Aceste laturi ale personalității umane dăinuie, ne aparțin, spre deosebire de obiectele materiale care, așa cum spuneam mai sus, oricând pot dispărea sau pot fi distruse. Nu, însă, și caracterul. Un om poate să se ridice ori să decadă în viața sa prin prisma virtuților sau viciilor sale.

Una dintre cele mai grave epidemii de ciumă din istoria europeană

În ultimii 14 ani ai vieții, Marcus Aurelius s-a confruntat cu una dintre cele mai grave epidemii de ciumă din istoria europeană, Ciuma Antonină, cum el însuși a numit-o, maladie care se pare că ar fi ucis peste 5 milioane de oameni, dintre care și pe Marcus (a murit pe 17 martie 180). Se spune că aflat pe patul de moarte, împăratul i-ar fi întrebat, calm, pe cei din jur, de ce îl plâng, explicându-le că boala și moartea fac parte din viață, sunt inevitabile, trebuie înțelese și acceptate. „Tot ceea ce se întâmplă ar trebui să fie la fel de familiare ca trandafirul primăvara și fructele toamna”.

„Astfel să acționezi, să exprimi și să gândești fiecare lucru, ca și cum ai putea să părăsești chiar în această clipă viața. Căci, dacă zeii există, a pleca dintre oameni nu este nimic primejdios: căci ei nu te-ar arunca în nenorocire; dar, dacă ei nu există  sau nu se ocupă de cele omenești, la ce bun să trăiesc într-o lume lipsită de zei sau de providență?”

Bibliografie:

https://www.britannica.com/biography/Marcus-Aurelius-Roman-emperor

https://www.theguardian.com/books/2020/apr/25/stoicism-in-a-time-of-pandemic-coronavirus-marcus-aurelius-the-meditations

Vă mai recomandăm să citiți și:

Sexul în Roma Antică, sexualitatea, sclavii și Lex Scantinia

Cel mai mare tezaur de argint roman, găsit în Augsburg

Sfântul Augustin, considerat cel mai important dintre Părinții Bisericii Occidentale

Top 10 cei mai răi împărați romani



Postari asemanatoare :

468 ad

Comments are closed.