De ce avem lapsus

Fie ca dureaza doar cateva clipe sau poate chiar minute intregi, un lapsus este un fenomen des intalnit in viata de zi cu zi. Aceasta inabilitate temporara de a ne aminti anumite detalii intervine adesea in cele mai nepotrivite momente, facandu-ne sa ne simtim neputinciosi.

lapsus

De ce avem lapsus

Chiar dacă majoritatea expeţilor dau vina pe vâstă, lapsusurile nu ţin cont de această trecere a anilor si astfel ele apar chiar şi la persoane tinere de sub 20 de ani. În acest sens, o echipă de cercetatori au demonstrat că lapsusul nu are legătură cu pierderea memoriei, el apărând datorită unui mod greşit de a învăţa sau de a reţine o informaţie.

Experimentul cercetătorilor Amy Warriner şi Karin Humphreys a fost simplu, însă foarte productiv. Ei au pus o serie de întrebări simple unui grup de elevi iar apoi i-au lăsat să se gândească 10 secunde, respectiv 30 de secunde înainte de a da răspunsul. Spre exemplu, la intrebarea “Cum se numeşte un recipient metalic de mari dimensiuni, ataşat unui vehicul, destinat transportului de combustibil?, unii elevi au răspuns “cisternă” după 10 secunde iar alţii după 30 de secunde. La două zile dupa acest mic test, elevii au fost întrebaţi din nou acelasi lucru şi spre satisfacţia cercetatorilor, cei care au avut timp de gândire 10 secunde şi-au amintit mult mai usor cuvântul decat cei care s-au gândit 30 de secunde.

Acest fenomen este oarecum similar cu următorul scenariu pe care cu siguranţă îl cunoastem cu toţii: Când ne străduim foarte tare să ne aducem aminte “cuvântul lipsă”, de multe ori parcă nu reuşim. Dacă renunţăm însă să ne mai gândim la acel cuvânt, el apare brusc exact când ne aşteptăm mai puţin.

”Metaforic vorbind, e acelaşi lucru cu a-ţi învârti roţile în zăpadă, reuşind nimic mai mult decât să creezi un şanţ mai adânc”, au explicat cercetătorii Amy Warriner şi Karin Humphreys.



Postari asemanatoare :

468 ad

One comment

  1. Alex, cu respect.

    Dupa ce-am citit acest articol, ori nu sunt de acord , ori sunt 50-50 de acord. Lapsusul apare cand :
    A) vorbesti si vrei sa spui/detaliezi/dezbati/prezinti o informatie formata din mai multe idei. Spui idee dupa idee, tot gandindu-te in acelasi timp la ce urmeaza sa spui imediat, dar la un moment dat esti intrerupt brusc. Ti se distrage atentia si vrand sa te intorci la ideea ce vroiai s-o spui, bang! a disparut momentan.
    B) te tot gandesti de o vreme, destul de intens, la ce urmeaza sa spui/prezinti anume cuiva. Asculti ce are interlocutorul de zis dar chinuindu-te sa fii atent si totodata sa nu-ti uiti ideea, la fel, fiind intrerupt de un eveniment extern tie, uiti momentan ideea.

    Amandoua cazurile se rezolva de multe ori asa :
    -incerci sa-ti aduci aminte de fix subiectul ce vroiai sa-l spui (sau cel ce s-a discutat deja), de dinaintea ideii ce vroiai s-o prezinti (iti refaci legaturile pas cu pas).
    E logic, daca pui intrebarea in creier “aa…ce-am pierdut?Unde e acel X?” dar “X” tocmai a disparut, creierul cauta in gol (cauta informatia unde nu e). Cel mai ok, pui intrebarea “ce info. AM deja in cap, sa am de unde porni”; orice legatura/indiciu ajuta.

    Cand observati ca cineva are un lapsus, ajutati-i si pe altii cu simpla fraza “Aha! Pai adu-ti aminte ce mi-ai zis/despre ce vorbeam fix inainte sa-ti pierzi ideea”.

    In rest…despre modul de invatare? Despre “chinul intens de a gandi/face un lucru”. Da, tot ce e posibil. Atunci intrebarea ar fi corect spusa “CUM sa ne invatam sa invatam, sa nu mai uitam?”.

Cercetașul carcotaș spune:

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.