Cercetările dezvăluie cum a scăpat Golful Mexic de extincția în masă din urmă cu 56 de milioane de ani

Extincția antică în masă cauzată de o criză de încălzire globală în urmă cu 56 de milioane de ani, care a acidificat oceanele și a distrus viața marină, a avut un efect mai blând în Golful Mexic, unde viața a fost protejată de către geologia unică a bazinului, conform cercetărilor Institutului de Geofizică al Universității din Texas (UTIG).

Publicate în revista Marine and Petroleum Geology, descoperirile nu numai că oferă noi informații despre o extincție antică în masă, însă i-ar putea ajuta pe oamenii de știință și să determine modul în care viața marină va fi afectată de schimbările climatice actuale; de asemenea, vor descoperirile vor fi utile în eforturile de a găsi zăcăminte de petrol și gaze.

Deși Golful Mexic este foarte diferit astăzi, geochimistul Bob Cunningham, de la UTIG, care a condus cercetarea, a spus că se pot desprinde lecții valoroase despre schimbările climatice de astăzi din modul în care a fost afectat Golful de extincția antică în masă.

Despre extincția antică în masă

„Este important să înțelegem acest eveniment cunoscut sub numele de Maximul termic Paleocen-Eocen sau PETM deoarece indică o injecție foarte puternică, deși scurtă, de carbon în atmosferă, care seamănă cu ceea ce se întâmplă acum”, a spus Cunningham.

Potrivit Eurek Alert, Cunningham și colaboratorii săi au investigat perioada antică a încălzirii globale și impactul acesteia asupra vieții și chimiei marine studiind un grup de depozite de noroi, nisip și calcar găsite în Golf.

Aceștia au cercetat bucățile de rocă ridicate în timpul forajelor de petrol și gaze și au găsit o abundență de microfosile de la radiolari (un tip de plancton) care prosperaseră surprinzător în Golf în timpul încălzirii globale antice.

Oamenii de știință au ajuns la concluzia că sursa constantă de sedimente de râu și apele oceanice în circulație au ajutat radiolarii și alte microorganisme să supraviețuiască chiar și în timp ce clima de încălzire a Pământului a devenit mai ostilă.

„În multe locuri, oceanul era absolut de nelocuit pentru orice. Însă în Golful Mexic efectul nu pare să fie atât de sever ca în alte locuri”, a spus Marcie Purkey Phillips, biostratigraf la UTIG.

Motivele pentru care se întâmplă asta au legătură cu forțele geologice care remodelau America de Nord la acea vreme.

Răuri și sedimente

Cu aproximativ 20 de milioane de ani înainte de extincția antică în masă, înălțarea Munților Stâncoși a redirecționat râurile în nord-vestul Golfului Mexic (o schimbare tectonică cunoscută sub numele de orogeneza Laramidei), trimițând o mare parte din râurile continentului, prin locurile în care sunt acum Texas și Louisiana, către apele mai adânci ale Golfului.

Atunci când a început încălzirea globală și America de Nord a devenit din ce în ce mai caldă și mai umedă, râurile umflate de ploaie au aruncat nutrienți și sedimente în bazin, oferind o mulțime de nutrienți pentru fitoplancton și alte surse de hrană pentru radiolari.

Descoperirile confirmă, de asemenea, că Golful Mexic a rămas conectat la Oceanul Atlantic, iar salinitatea apelor sale nu a atins niciodată extreme, un subiect care fusese discutat pentru mult timp.

Potrivit lui Phillips, simpla prezență a radiolarilor (care prosperă doar în apa bogată în nutrienți, care nu este mai sărată decât apa de mare în prezent) a confirmat că apele Golfului nu au devenit prea sărate. Cunningham a adăugat că conținutul organic al sedimentelor a scăzut mai departe de coastă, semn că curenții adânci antrenați de Oceanul Atlantic măturau fundul bazinului.

Un studiu științific făcut cu ajutorul datelor din industrie

Cercetarea datează cu exactitate straturile geologice strâns legate din grupul Wilcox (un set de straturi de rocă care adăpostesc un sistem petrolier important), o realizare care poate fi utilă în eforturile de a găsi rezerve nedescoperite de petrol și gaze în formațiuni care au aceeași vârstă.

În același timp, descoperirile sunt importante pentru cercetătorii care investighează efectele încălzirii globale de astăzi, deoarece arată cum s-au schimbat apa și ecologia Golfului în timpul unei perioade foarte asemănătoare de schimbări climatice petrecute cu mult timp în urmă.

Studiul a compilat mostre geologice de la 36 de sonde din industrie presărate în Golful Mexic, plus o mână de expediții științifice de foraj, printre care investigația condusă de UT Austin în 2016 a impactului asteroidului Chicxulub, care a dus la dispariția dinozaurilor non-aviari.

Pentru John Snedden, coautor al studiului și cercetător senior la UTIG, studiul este un exemplu perfect de utilizare a datelor din industrie pentru a aborda întrebări științifice importante.

„Golful Mexic este o arhivă naturală extraordinară a istoriei geologice care este, de asemenea, cercetată foarte atent. Am folosit această bază de date foarte robustă pentru a examina unul dintre cele mai mari evenimente termice din înregistrarea geologică și cred că ne-a oferit o imagine foarte nuanțată a unui moment foarte important din istoria Pământului”, a spus el.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Cum se numește vântul uscat și fierbinte care străbate deșertul Sahara?

Tundra siberiană ar putea dispărea până la mijlocul acestui mileniu

Cercetătorii susțin că omenirea va transforma Pământul într-o „lume haotică“

Test de cultură generală. Care este cea mai mare peșteră din lume?



Postari asemanatoare :

468 ad

Comments are closed.