Ce-i cu obsesia asta a fericirii? A ajuns sa ne faca nefericiti…

Acest „cult al fericirii” care bantuie prin lumea occidentala a inceput sa aiba efecte adverse: ii face pe oamenii tristi sa se simta si mai nenorociti, spun psihologii. Nu cumva am mers prea departe cu aceasta cautare obsedanta a fericirii?

tristete

Intr-un studiu publicat in jurnalul Emotion, cercetatorii de la Universitatea din Queensland, Australia, afirma ca, uneori, a promova intens starea de fericire, asa cum se intampla azi, prin intermediul mass media, creeaza o anumita presiune asupra oamenilor, iar aceasta presiune ii face sa se simta si mai tristi.

Psihologii recomanda adesea pacientilor lor sa nu lupte impotriva sentimentelor de tristete si anxietate, sa nu incerce sa le reprime, ci sa recunoasca si sa accepte existenta acestor emotii negative, iar atunci acestea nu mai sunt atat de mult amplificate.

Societatea, insa, nu se comporta la fel cu psihologii cand e vorba despre acceptarea acestor emotii negative. Oamenii sunt bombardati permanent cu mesage ce sugereaza, sub o forma sau alta, ca a te simti trist si nefericit e un fel de esec, ca oamenii care au succes in viata sunt cei fericiti etc.

Cu toate ca exista mari beneficii ale faptului de a fi fericit, spune prof. Brock Bastian, autor al studiului, daca oamenii tristi se simt presati si obligati sa fie fericiti, atunci starea lor se va inrautati.

Cercetatorii au realizat un studiu pe cca. 300 de persoane, investigind relatia dintre asteptarile de ordin social si emotiile personale. In acest scop, i-au intrebat pe participanti in ce masura isi acceptau propriile stari de tristete, depresie, anxietate si stres si cum credeau ca accepta cei din jur existenta acestor emotii negative la ei.

Cu cat oamenii simteau ca societatea accepta mai putin aceste sentimente, cu atat se simteau mai nefericiti, au aratat rezultatele. Iar aceste “asteptari sociale” aveau un efect mult mai puternic, amplificand sentimentele negative mai mult decat faptul de nu le accepta ei insisi.

Oamenii de stiinta au studiat,. de asemenea, diferentele culturale in ceea ce priveste conceptul de fericire, comparand participanti australieni cu altii japonezi.

In Japonia. s-a constatat, cautarea obstinata a fericirii este vazuta ca fiind “oarecum imorala”, oamenii avand in vedere mai curand echilibrul intre diferitele stari, spre deosebire de occidentali.

La japonezi, exista aceeasi relatie intre asteptarile sociale si emotiile negative ca si la occidentali, dar era mult mai putin pronuntata. Cu alte cuvinte, asteptarile privind fericirea nu erau atit de mari, deci presiunea resimtita de oameni era mai mica.

Legatura dintre emotiile proprii si ceea ce asteapta societatea de la fiecare dintre noi a fost evidentiat de cercetatori printr-un experiment: participantii au fost impartiti in doua grupuri si pusi sa citeasca niste “taieturi din ziare” – dar nu reale, ci intocmite special de catre cercetatori – despre modul in care societatea accepta tristetea. Unul dintre “articole” afirma ca societatea accepta sentimentele de tristete, din celalalt reiesea ca asemenea emotii nu sunt bine primite de societate.

Participantilor li s-a cerut apoi sa scrie despre un eveniment trist din propria lor experienta si sa evalueze modul in care s-au simtit atunci.

S-a constatat ca subiectii care citisera ca societatea nu accepta sentimentele de tristete au avut un raspuns negativ mai pronuntat la amintirea aceslui eveniment trist din viata, in comparatie cu cei care citisera articolul care spunea ca tristetea e acceptata social.

Prof. Bastian afirma ca fiecare persoana are “setari” emotionale proprii, unii fiind predispusi la depresii si tristeti mai profunde decat altii, iar a nega si a incerca sa reprimi aceste sentimente nu face decat sa inrautateasca lucrurile.

Sursa: abc.net.au



Postari asemanatoare :

468 ad

Cercetașul carcotaș spune:

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.