Alessandro Volta, inventatorul bateriei electrice

Alessandro Volta, (născut la 18 februarie 1745, Como, Lombardia în Italia și decedat la 5 martie 1827, Como) a fost unul dintre cei mai importanți fizicieni italieni a cărui invenție – bateria electrică – a oferit prima sursă de curent continuu.

Alessandro Volta (pe numele complet Alessandro Giuseppe Antonio Anastasio Volta) fizician și chimist, s-a născut la 18 februarie 1745 într-o familie respectabilă din Como, Lombardia, care făcea parte pe atunci din Imperiul Austriac. A fost fiul lui Giuseppe Volta, un cunoscut avocat și magistrat local, și al Mariei Gauzi. Tatăl lui Volta era un om strict, adept al disciplinei totale, ceea ce a influențat educația și angajamentul lui Alessandro față de educație. A urmat cursurile școlii iezuite din Como și ale unui seminar local. În vreme ce profesorii săi au încercat să îl convingă să intre în preoție, iar familia îl orienta către avocatură, Volta, chiar și la vârsta de 14 ani, știa că adevăratul său interes era fizica și, la fel ca mulți oameni de știință din acea vreme, era fascinat în special de electricitate. Volta a renunțat la studiile formale și nu a urmat cursurile universitare, în schimb a corespondat direct cu oameni de știință desăvârșiți, efectuând propriile experimente în laboratorul unui prieten de familie. În 1769, a scris un tratat despre forțele de atracție ale „focului electric”, în care a prezentat o teorie a fenomenelor electrice.

În 1774, Volta a acceptat un post de instructor la gimnaziul din Como, în paralel continuându-și  experimentele asupra electricității. În 1775 a creat un „electrofor perpetuu” prin care se puteau transfera sarcini către alte obiecte, iar în 1778 a fost numit profesor de fizică la Universitatea din Pavia în 1778.

Primele lucrări ale lui Alessandro Volta îl transformaseră deja într-un om de știință cunoscut, însă cea mai mare contribuție a a lui la știință a fost pila voltaică, pe care a inventat-o în cadrul unei dispute cu Luigi Galvani (medic și anatomist italian).

În 1780, Galvani a realizat niște experimente cu picioare de broască disecate și cu măduva spinării atașate acestora, montate pe cârlige de fier sau de alamă. În cele mai multe dintre experimente, piciorul broaștei putea fi făcut să tresară atunci când era atins cu o sondă confecționată dintr-un alt metal, dar și atunci când piciorul broaștei era agățat de un „gard” metalic în timpul unei furtuni cu fulgere. Aceste observații l-au convins pe Galvani că a descoperit o nouă formă de electricitate, care era generată de mușchii broaștelor, numind fenomenul „electricitate animală”.

Volta, care susținuse că  mușchii broaștelor reacționau pur și simplu la electricitate, și nu o produceau, și-a propus să demonstreze că  Luigi Galvani se înșela, reacția lui declanșând o controversă care a divizat comunitatea științifică italiană la acea vreme.

Volta a înțeles că partea importantă a experimentelor lui Galvani era reprezentată de cele două metale diferite – cârligul din fier sau alamă și sonda din alt metal – care generau curentul, și nu părțile broaștei, așa cum am menționat mai sus. Dar cum instrumentele disponibile la acea vreme nu puteau detecta curenții slabi, Volta a recurs la ingeniozitatea sa de om de știință dedicat, testând diverse combinații de metale pe care le plasa pe limba sa. Saliva, la fel ca țesutul broaștelor, conducea electricitatea, ceea ce ducea la o senzație neplăcută de „amărăciune”. Și pentru a demonstra în mod concludent că generarea unui curent electric nu necesita părți animale, ci contactul între metale, Volta a alcătuit o coloană verticală compusă dintr-un disc de cupru, un disc de hârtie îmbibată în soluție salină și 1 disc de zinc, la extremități fiind atașat câte un fir metalic între care se producea un curent electric continuu de joasă intensitate. Volta și-a descris invenția  – pila voltaică – un „organ electric artificial”, similar celui al peștelui-torpilă, reușind astfel că infirme teoria lui Galvani. Teoria lui a permis realizarea electrolizei apei (descompunerea apei în oxigen și hidrogen pur cu ajutorul curentului electric continuu furnizat de pila voltaică) de către A. Carlisle și W. Nicholson în 1800, apoi a separării sodiului (Na) și potasiului (K) din sărurile lor, de către Sir Humphry Davy în 1807, și în sfârșit a descoperirii efectului magnetic al curentului electric de către Oersted în 1820.

Volta și-a prezentat invenția – pila voltaică – inclusiv la Paris, bateria lui nu doar că a avut un succes uriaș, dar a atras comunitatea științifică de partea sa în dezbaterea cu rivalul Galvani și l-a impresionat inclusiv pe împăratul Napoleon care, după ce i-a adus mai multe onoruri și l-a recompensat financiar (i-a acrodat 6000 de lire și o indemnizație anuală de 3000 de lire) l-a numit în 1810 conte și senator al regatului Lombardiei.

Alessandro Volta s-a căsătorit în 1779 cu Maria Gaetana (cunoscută și sub numele de Teresa) Agnesi, fiica unei familii bogate și nobile, având împreună cinci copii. Maria Agnesi era o muziciană și cântăreață talentată, dar și o soție devotată, sprijinind în permanență familia și activitățile științifice ale soțului ei.

Volta, care a primit numeroase premii și distincții de-a lungul vieții, a fost membru al mai multor societăți științifice, inclusiv al Societății Regale din Londra, al Accademiei dei Lincei din Roma și al Institutului Francez. În 1800, Volta a fost ales ca membru străin al Academiei Regale Suedeze de Științe. De asemenea, a primit Medalia Rumford din partea Societății Regale Britanice în 1801 și titlul de Conferențiar Bakerian al Societății Regale în 1802.

Volta a trăit o viață simplă și fără pretenții, dedicată bisericii, venerat de servitorii săi loiali și respectat de toți cei din jurul său. A fost descris ca un om blând, generos și prietenos, calități care, în comunitatea în care trăia, i-au atras denumirea de „Ilmago benefico” (magicianul binefăcător).

În afară de călătorii ocazionale în străinătate, Volta a trăit și a lucrat tot restul vieții sale în Como și Pavia. A murit în 1827, la 82 de ani, în Como, orașul natal, unde astăzi există un muzeu și un monument ridicat în cinstea sa și a muncii lui de o viață.

François Arago (1786 – 1853), matematician, fizician, astronom și politician francez, la moartea lui Volta a prezentat un elogiu în a proclamat bateria electrică drept „cel mai minunat instrument creat de mintea omului (…)”.

Premiul Volta

În 1881, a fost înființat Premiul Volta, în onoarea lui Alessandro Volta, acordat pentru realizări remarcabile în domeniul electricității și al energiei în general. Distincția a fost creată de Società Italiana di Fisica (Societatea Italiană de Fizică) și este considerată a fi dintre cele mai prestigioase premii în domeniul fizicii.

  • Unitatea electrică „volt” poartă numele lui Volta, în onoarea contribuțiilor sale în domeniul electricității.
  • Invenția bateriei electrice a lui Volta a deschis calea pentru dezvoltarea diverselor dispozitive electrice, inclusiv a telegrafului și a motoarelor electrice.
  • Volta a descoperit și a popularizat conceptul de capacitate în circuitele electrice.
  • Lucrările lui Volta despre pila electrică l-au ajutat să înțeleagă principiul care stă la baza invenției bateriei.
  • Alessandro Volta a fost prima persoană care a izolat și a studiat gazul metan, pe care l-a numit „aer inflamabil”.
  • Experimentele lui Volta cu electricitatea atmosferică l-au determinat să inventeze „electroscopul cu condensare Volta”, un dispozitiv utilizat pentru a detecta și măsura prezența sarcinii electrice.
  • Prietenia lui Volta cu Napoleon Bonaparte a jucat un rol important în recunoașterea și succesul său.
  • Volta a dezvoltat teoria electricității de contact, care explica generarea de electricitate prin contactul dintre diferite metale.
  • Descoperirile lui Volta în domeniul electrochimiei au pus bazele bateriilor și pilelor de combustie moderne.
  • Volta a fost un susținător al teoriei conform căreia în organismele vii există o forță vitală, despre care credea că este responsabilă pentru generarea de electricitate în țesuturile animale. Cu toate acestea, această teorie a fost infirmată ulterior de oamenii de știință contemporani lui.
  • Volta vorbea fluent șase limbi (italiană, germană, latină, franceză, olandeză și engleză).

Surse:

https://www.electronics-notes.com/articles/history/pioneers/alessandro-volta-facts.php

https://www.britannica.com/biography/Alessandro-Volta

http://www.electricalterminology.com/fun-and-interesting-facts-about-alessandro-volta/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Guglielmo Marconi, inventatorul telegrafiei fără fir. Părintele radioului modern

Frații Montgolfier, inventatorii balonului cu aer cald. Pionierii zborului cu echipaj uman

Carl Benz, inventatorul primului automobil modern. „Primul meu client a fost nebun. Al doilea voia să moară”

7 celebrități despre care nu ai știut că au fost inventatori



Postari asemanatoare :

468 ad

Comments are closed.